* Frunză în april

Un strop de nostalgie s-a prelins

pe frunza-ngândurată, obosită

cu verdele de viscole învins

să-şi mai dezmierde ultima iubită.

Să-i mângâie petalele de-argint-

un alb lăsat sub pânza de ninsoare,

să caute popas prin infinit

întemniţat în propria-nchisoare.

Să mai trăiască încă un april

în vis străpuns de glasuri nou-născute

cu zvon de muguri şi ecou de tril

sorbind din roua scursă printre cute.

S-aştepte o furtună pentru zbor

să-i dezmorţească trupu-atins de brumă

şi încălzit de ultimul fior

să se transforme-n bulgăraş de humă.

* inocenţă

Am tot crezut amiezilor de vară

dar toamnă-i azi în visul amurgit,

ploi ciobăneşti mă-nfruntă a ocară-

ghiduşul august iar m-a amăgit.

Speram la zbor pe-aripi de păpădie

zidind castel pe roz de curcubeu,

dar mă deşteaptă-a toamnelor stihie

şi cerul umed, cenuşiu şi greu.

Uitai să-mi scot năframa de mireasă

şi filele să rup din calendar,

dar a intrat pe poartă ceaţa deasă,

mă-mbrăţişează viscolul ştrengar.

În leagănul ţesut din inocenţă

am tot cules a stelelor nactar

şi n-am simţit a clipelor cadenţă

că au ajuns la piatra de hotar.

* spre miez de viscol

De-o vreme curg mai mult pe verticală

lăsând în urmă nori şi curcubee,

tot mai amar torn mustul în vocală,

mai rar m-aştern chemare de femeie.

Nu mă ascund de viscol şi de ploaie,

nu-mi pasă de oglinda supărată,

nu mai usuc obrajii de şiroaie,

în soartă bafta o declar furată.

Mă culc pe-o frunză umedă de toamnă

să mă prefac cu ea în fir de humă,

ucid în acte numele de doamnă,

mă logodesc cu geamătul din brumă.

Ca pe un zmeu las vara-n zbor - rup sfoara,

spre miez de viscol plec cu barca spartă...

Zădarnic am săpat - minţi comoara,

azi solitară-n iarnă-s fără hartă.

* cântecul verdelui trădat

Mai freamătă-n rugină stropul verde,

tresar pe gene pui de licurici,

în brumă visul fluturii îşi pierde -

cu desfrunzirea geamătu-s amici.

Adun în pumn feliile de soare

pe chipul pal duminici să aprind,

de curcubeul stins să leg izvoare-

în pleata rară mici nădejdi să prind.

Amurgul înfăşor în somnifere,

rup foi din calendarul devastat

şi sper pe ram o nouă înviere

de verde crud în cântecul trădat.

* toamnă-n gânduri

Nor de gânduri desfrunzite

smulge zborul din aripi,

leagă visele cosite,

prinde fluturii în ghimpi,

pradă cântul din vocale,

mă hrăneşte cu minciuni,

mă culege din petale,

mă despoaie de minuni,

orizontul împleteşte

în cununi de nenoroc,

peste şoapta mea loveşte

s-o îngrop fără soroc,

ca pe-o umbră de chemare

înghiţită-n nerăspuns

mă destramă a uitare

lunecată spre apus...