* univers plagiat

Tu n-ai cules petala amorţită-

alb vestejit mă-mbracă în ninsori

şi-n basmul vechi de noapte însoţită

mă furişez sub vrafuri de scrisori.

Pe cer brăzdat şi fără săptămână

cu zdrenţe de duminici în zenit

pe sclava care sunt mă fac stăpână

să desenez plecări în infinit.

Nu ştiu să mor- trăiesc a doua oară

în univers pe pânză plagiat

din sipeţel prădat, fără comoară

de virusul "amor" contagiat.

Şi doar cu talpa goală şi rănită

alerg în anotimpul scuturat

de viaţă şi de moarte huiduită

prin veac orfan de înfloriri ratat.

* dor curmat

Anotimpul cărunt

se prelinge prin verde,

nori pe chip aşternând

visu-n ceaţă îmi pierde,

mă despoaie de frunze,

sărbători cu desert

să mă-mbrace-n furtună-

zbor de fluturi să cert.

Stropul vinei amar

în pustiu mă adapă,

galerie prin gând

şi orbita mea sapă,

căci pe geana ta plouă

cu suspin funerar

adunat de sub piatra

de la ultim hotar.

Rima nopţii ating

cu arsura în palmă,

mă strunesc ca un arc

peste victima calmă,

şi te chem, te alung

tot uitându-mă-n urmă

să văd ultimul dor

cum amurgul îl curmă.

* singurătăţi nocturne

Orizontul se prelinge-n coaja nopţii,
valsul zilei se piteşte-n geamul ud,
mă ascund în gară de blestemul sorţii,
ambalez în ritm şi rimă gândul nud.


Fericirea-nfăş în giulgiul de mătase,
vame pun la uşi, la porţi şi la cărări,
pleoapa culc peste dorinţe nesfioase
împletind în păr cunună din uitări.


Mă alin cu umbra şoaptelor topite
din ecoul consumat în primăveri
când fiori înmugureau pe vis, iubite,
într-o eră fără mâine, fără ieri.


Strâng în palme praful clipei scuturate
şi cenuşa calendarului finit
să le-aştern pe rana bolţii-nsingurate
pentru cânt curmat şi basm neâmplinit.

* prizoniera labirintelor

Mă-ndepărtez cu încă o ninsoare

de fluturii rămaşi în primăveri,

orbecăind înfrântă de visare

prin labirint întemniţat în ieri.

Prizoniera nopţii virtuale -

înveşnicesc minciuna în destin

momită de puzderii de vocale

şi dulcele din seva de pelin.

Răspund chemării umbrei fără voce,

fantome prind la braţ şi mă încânt

de strigătul tăcerilor feroce

rugina din retină să-nspăimânt.

Aduc orbita-n roz cules din rouă,

mă-nvălui cu amurgul purpuriu

şi până-n zori pictez pe-o pânză nouă

alt labirint, la fel de fumuriu.