Te chem dar îmi răspunde
cuvântul tău nespus...
Iubirea ta să fie
cu geana în apus?
Sau ţii acum în braţe
alt dor cules de vis?
Sau focul ce-l aprinsem
cu rimele, s-a stins?
Te strig cu roua pleoapei
orfană de-al tău chip
dar mi-e ecou tăcerea
făr'spaţiu, fără timp,
şi ruga mă apleacă
spre-o filă fără grai
ce-mi spune că silabe
tu pentru mine n-ai.
Te-aştept chiar dacă lumea
e-un orizont pustiu
că lângă al tău nume
e un "offline" neviu,
şi îmi hrănesc speranţa
cu verbul scris demult
când mă aveai iubită
şi eu când te-am avut...
