Zbuciumul visului

E zbucium între tâmple,

suspin și căutare:

apropierea frige

iar depărtarea doare

și nicăieri nu-i pace

în lupta mea cu sine

câci compunând destinul

eu te-am ales pe tine.

Ești cântec și refrenul

în visul meu pulsează,

trădând îndemnul nopții

pe șoapta ta stau trează

și caut printre stele

echivalentul astru

în care cu chirie

stă visul meu albastru.

Tot zbucium între tâmple

un semn de întrebare:

ești tu sau poate altul

m-aruncă în visare?

și vine să-mi răpească

din dor, ce-i pentru tine,

fiorii să se-agite,

silaba să-mi suspine.

Doi nebuni pribegi

Azi mi-ai dat printre silabe

Gândul să-ți aud

Să văd rana și meteahna

Sufletului nud,

Modelat din stropi de aștri

Cufundat în vis

Răstorni legile ursuze

Scrise-n paradis.

Nu mai lupți cu zeii-monștri

Poți să-i îmblânzești

Peste palmele crăpate

Flori știi să-nflorești,

Iar păcatu-ascuns în fire

Despuiat îl cânți,

Curcubeie în destine

Cu vin alb frămânți.

Din proteste și revolte

Basm frumos cioplești

Dându-i chip de fată jună

Și-o ademenești

În dulceața interzisă

De minciuni și legi

Să te-accepte: rază caldă -

Doi nebuni pribegi.