Odă fericirii

 

Fericirea-i precum steaua în cădere,
„Iaca este!” Peste-o clipă... „Gata, nu-i...”
Și trăim tot în regrete și durere,
Pe ruina și cenușa dorului.
 
Spun profeții: „Fericirea este clipa
Ce-o trăiești imediat, doar în prezent”,
Cât ar face o mișcare cu aripa
O idee împletită-n gând latent.
 
Și mi-am zis: eu fericiri am milioane,
Oirce clipă e din nou un alt „prezent”,
Ce-mi aduce praf de perlă în vagoane
Să-mi zidească viitorul coerent.
 
Fericirea mea încearcă să adere
Pentru viață lungă-n rima unui vers,
Doar steluța ce se stinse în cădere
N-a murit, a dispărut în Univers...
 
Și voi toți ca umbre vii în amintire
Adunați cu inimi sincere comori,
Sacrificiu pe altar de FERICIRE -
Viitor, prezent, trecut legat cu sfori.

Temă pentru părinții elevilor

 

Nu mă certa pentru o temă ne-nvățată,

Pentru greșeală cu dojană nu privi,

Nu-mi pune-n vină definiția uitată,

Pentru-o problemă demnitatea nu-mi strivi.

Căci cine știe de-o să-mi prindă bine-n viață

Aceste funcții, algoritmi și noțiuni,

Tu le-ai uitat, dar, uite, ești descurcăreață,

Mereu transformi rutina sumbră în minuni.

Mai bine dă-mi aripi să zbur cu îndrăzneală

Spunându-mi: Bravo ești! Sunt mândră! Te iubesc!

Sub tălpi să-mi pui curaj și-o scară verticală,

Destin frumos, deosebit să-mi construiesc.

Căci sunt așa cum mă atingi cu-a ta privire,

Cum ți-e povara sau deliciul din gând,

Precum zvâcnește pentru mine a ta fire,

Precum pleci chipul înspre mine: dur sau blând.