Fugă de sine

Umbrela nu face 
furtuna să treacă,
o pleoapă lăsată 
suspinul nu-l seacă,
un gând ignorat 
nu aduce uitare,
durerea ascunsă-n tăcere 
tot doare.

Tot noapte-i atunci 
când aprinzi felinare
iar inima ta e lipsită de soare,
cu zâmbetul fals 
n-ai să scapi de suspine.
în nume străin 
nu te-ascunde de sine...

Iubeşte 
de vrei să ai soare în casă
şi iartă 
când răul te prinde în plasă.
Iubeşte şi iartă 
să fii fericit
apoi să te simţi 
şi iertat, şi iubit...

Terei

Din miezul bolţii coborâtă
şi furişară-n fir de praf
cu libertate zăvorâtă
şi cu destinul alograf,
alerg cu tine pe spirală
şi mă grăbesc să plec de-aici
ca un ecou de pastorală...
Tu "pe curând" din nou îmi zici.

Prin suferinţe iar îmi caut
o nouă temă să învăţ,
spre veşnicii călcând precaut
eternitatea îmi răsfăţ
cu glas de prunc şi cărunteţe,
cu îmbrumări şi-nmuguriri,
cu toamne ude, certăreţe,
cu viscole din amintiri.

Însă te rog, ca altă dată
să nu mă chemi iar să revin,
din nou să ne legăm în soartă
cu stropi de miere şi pelin,
căci vreau să nu mai plec de-acasă
vreau să rămân un strop de cer,
în necuprinsul meu mă lasă
să fiu grăunte de mister.