Viaţa-ntreagă caut doar o frază
Rătăcită printre neuroni
Ce să taie umbra ca o rază
Să mă rup din anii monotoni.
Şi rostesc mormane de cuvinte:
Le arunc, le strâng şi iar le-arunc,
Însă toate-mi zic să iau aminte
Că mai am a creşte, mai sunt prunc.
Că la toamna mea înaintată
Am restanţe-n mii de primăveri,
De vocale goale inundată,
Fără-nţelepciune şi averi.
Şi tot caut fraza importantă
Care poate stă-ntre neuroni:
Densă, în culori şi rafinată
Să nasc zbor din anii monotoni.