duminică, 26 mai 2019

Dincolo de noi...


Картинки по запросу imagini stelare
Dincolo de noi, iubite,
Nu e iarbă și frământ,
Nu e strigăt în chemare,
Mă auzi fără cuvânt.

Dincolo de noi, iubite,
Este-un cântec rătăcit
Ce se naște din suspine
Și se-aude nerostit.

Dincolo de noi, iubite,
Se oprește ziua-n loc,
Nu e azi și nu e mâine,
Chiar și moartea e un joc.

Dincolo de noi, iubite,
În sfârșit vom fi în doi,
Precum versul și cu rima,
Precum șoaptele pe foi...

„Mi-e dor...”


Картинки по запросу imagini de dor
Am coborât în hăul de zboruri și abis,
M-am suspendat cu geana de rimă și de vis
Smulgându-mă din sine, alt ciclu să absolv,
Prin algoritm de șoapte vulcanul să-mi dizolv.

În pat de nebunie lumina rece sting,
Să pot vedea prin noapte cum șoaptele se-ating
Într-un sărut al carmei în veac întârziat,
Ce-n ceacra ostenită pojaru-a înviat.

O roabă benevolă a dorului curmat
Printr-un divorț pe-o vreme cu verbul cel ritmat.
Cu firea-n tremur dulce, în geamăt de extaz,
În agonii mă zbucium, fără să sper răgaz.

Mă plec ca spre icoană peste un verb nescris
M-ating de a ta lipsă ca de un fier încins,
Și-n febra din dorință mă pierd ca-ntr-un decor,
Înăbușind durerea cu cântecul: „Mi-e dor...”




sâmbătă, 25 mai 2019

Ai izvorât...

Картинки по запросу misteriosAi izvorât răspuns la o chemare
Bărbat, copil și muză într-un chip,
Să-mi împletești destinul de visare,
În veacul meu lipsit de anotimp.

Ai coborât din rima obosită
Din strop de gând sfios, neîndrăzneț,
Să cadă peste pajiștea cosită,
Din lacrimi nestemate fără preț.

M-ai dezbrăcat de noapte și de iarnă
În dormitorul meu din Univers,
Făptura ta ființa să mi-o cearnă,
Sub plapuma fiorului din vers.

Și ai pătruns în șoapta amuțită,
Dând glas unui fior netulburat,
Să-nvăț cum e atunci când sunt iubită...

Ah, scumpule, ce mult te-am căutat...

sâmbătă, 23 februarie 2019

Tren deraiat

Sunt un tren deraiat de pe șine
Картинки по запросу desenul visuluiMă oprii să te iau, să te duc,
Să te pun pe-o orbită cu mine
Devenind boț de sol sub un nuc.

Îndemnată de noaptea pustie
Și de valsul turnat peste vis
Încercai încă-odată de-s vie,
Dacă basmul uitat s-a mai scris.

Mă țineam agățată de tine
Pe o clipă crezui că exiști
Am permis șoapta ta să m-aline
Descântând cu nădejdi zorii triști.

Peste zi, divulgați de lumina
Din cuvântul abia deșteptat,
Cu silabe alese șterg vina
Și rămân un biet tren deraiat.





duminică, 1 aprilie 2018

Dreptul femeii de acasă


Vreau să  vă spun o mare noutate
Ce-i veche precum praful din pustiu
Ea-i scrisă-n legi și-n filele de carte
Dar spre regret nu încă toți o știu.

Chiar și Isus o spuse în povețe
Pe urmă două fete-au mai vorbit,
O Clară și o Roză cu blândețe
Au insistat de la bărbați subit:
Să recunoască că e Om femeia
E mama lor, e muză și-ajutor
În poezii și cântece e zeia
În casă e speranță-n viitor...

Mai amintesc și eu cu pietate
Și cu respect profund, pentru acei
Ce uită: nu doar în societate,
Acasă Ea tot are dreptul ei.

Și în familie e doamnă, nu muiere
Nu doar la munca-n curte e-o egală,
Mai are drept la flori și mângâiere
Nu doar la datorie conjugală.

Mai are drept să-i spui că-i minunată
Nu doar să-i ceri să fii mereu servit
De parcă ți-ar fi roabă sau argată
Ori un obiect din casă potrivit.

La admirație, respect și încântare
Drept are nu doar cea din monitor,
Căci fruntea îți mângâie când te doare
Ființa, cui spuneai cândva: „mi-e dor”.

E dreptul ei să-ți ceară socoteală
Când pui poveri pe umerii subțiri,
Când îți mai iartă-o „ultimă greșeală”
De aventuri, răceală sau jigniri.

E dreptul ei copiii să-și alinte
Din viața ei fărâmă să le dea
Căci Domnu-a spus așa, iar El nu minte:
Sunt maximă valoare pentru ea.

E dreptul ei să fie ascultată
Când planuri uriașe zămeslești
Căci în final și ea va pune plată
Pentru eșecul tău, dacă greșești.

Și de nu știi ce drepturi ea mai are
Atunci întreabă de ființa ta
La care drepturi ești în așteptare?
Să știi, femeia este OM și ea!

marți, 19 decembrie 2017

De sărbători

Se învrte roata vieții
Ba e vară, ba ninsori
Rimă caută poeții
Puntru val de sărbători:
Ba plâng frunza care cade,
Ba-i încântă fulgii moi,
Scriu colinzi în vechi izvoade
Inspirate-n versuri noi.

Prin perdeaua argintie
Picii geamul înfloresc
Cu fulgi-monștri din hârtie,
Și cu grijă poruncesc:
„Iarnă, hai, nu fi zgârcită,
Viscole dorim și ger,
Vrem ogradă-ntroienită
Și ninsori până în cer.”

Glasuri de copii îngână
„Vine, vine Moș Crăciun”
Și un plugușor nou mână
Cu urări de-un an mai bun.
Mai zic unii: „Trece viața”
Cumpărând un brad faimos.
Trece, da, fără-ndoială
Însă, uite, ce frumos!



vineri, 1 decembrie 2017

Noapte de Crăciun

În sat se coboară-nserarea            
și stele pe boltă se-aprind    
copila ți-așteaptă chemarea          
Cu inima tare bătând.    

R: Ah, nopți, nesfârșite nopți
Cu stele multe-n cer                      
în miez frumos de iarnă      
dorul te scoate-n ger.

La prag te-ai oprit cu colinda
E despre Isus nou-născut
Fereastra de ger ca oglinda
Ascunde un chip cunoscut.

Încet se deschide cămara
Tu intri în casă ușor
Aici te așteaptă fecioara
Colinda-ți ascultă cu dor.

Icoana cu Maica Maria
Și candel-aprinsă-n ajun
Lumina își varsă făclia
În noaptea de Sfântul Crăciun.

marți, 7 noiembrie 2017

Supărare

Te-ai supăra vre-o dată
Că roza e cu spini,
Că ceru-ți plouă fruntea
Și ochii tăi senini,
Că vântu-ți fură taina
Cuvântului rostit,
Că noaptea-n pânză neagră
De giulgi te-a dichisit?

Iubite, eu sunt floare,
Sunt ploaie și sunt vânt,
Sunt noapte fără lună
Și taină din cuvânt.
Mi-s spinii nerăbdare
Sub brațu-ți să mă frâng,
Să mă aștern petală,
Nu armă să te-nfrâng.

joi, 26 octombrie 2017

Harta

Fac o pauză, privesc:
Drumul unde mă mai poartă?
Sunt copilul rătăcit,
Călătorul fără hartă.

Tu privești de undeva
Și-mi trimiți încurajare,
Îmi dai toate ce-mi „doresc”
Chiar și-atunci când zic: „mă doare”.

Mă încrâncenez, Te cert
Că adun în coș necazuri
Sărăcie, nenoroc
Și-un destin, ce-mi face nazuri...

Căci, deși-mi tot zici: „când ceri
Îți dau tot după credință...”
Zic: „of-of” și-aștept succes
Înălțare și priință.

Dar primesc, cum mi-ai promis,
Tot ce sufletul „cerșește”
De dușman și de urât
Vorba mea se poticnește.

Și culeg ce risipesc...
Doamne, leagă-mi gura spartă
Dă-mi în umbletul sub cer

Minte limpede și-o hartă...

luni, 4 septembrie 2017

Zbuciumul visului

E zbucium între tâmple,
suspin și căutare:
apropierea frige
iar depărtarea doare
și nicăieri nu-i pace
în lupta mea cu sine
câci compunând destinul
eu te-am ales pe tine.

Ești cântec și refrenul
în visul meu pulsează,
trădând îndemnul nopții
pe șoapta ta stau trează
și caut printre stele
echivalentul astru
în care cu chirie
stă visul meu albastru.

Tot zbucium între tâmple
un semn de întrebare:
ești tu sau poate altul
m-aruncă în visare?
și vine să-mi răpească
din dor, ce-i pentru tine,
fiorii să se-agite,
silaba să-mi suspine.