miercuri, 5 aprilie 2017

Urma rănii

Vreau să m-atingi pe creștet
Cu palma runei scrise
Pe-o muchie de scenă
Ivită din culise
Să te apleci cu gândul
În miezul de durere
Ce visu-mi țintuiește
Din zvâcnet spre cădere.


Vreau să m-ating de fruntea
Plecată-n veșnicie
În liniștea albastră
Să-mi faci un loc și mie
Ca prefăcuți în cântec
Pe note de lumină
Să-nmiresmăm tăcerea
Și-amurgul ce suspină.

Și să trăim aevea
Născut în nebunie
Ist vers ce-mi stânge febra
Și urletu-a pustie
Iar pacea de sub aștri
Să ne sărute urma
De rană amputată
Îmbrățișați cu bruma.

joi, 23 martie 2017

Iubirea lutului

Картинки по запросу poze triste amintiri frumoase
Nu-ți mai doresc iubirea
De lut în lutul meu
Ce trece până-n ziuă
Și-ți aminteștești cu greu
Că am și eu un nume,
Că-s strop de Dumnezeu,
Că pot urca cu visul,
Că am aripi și eu...

Mai bine solitară,
Cu strigătul din vers
Mă legăn precum pruncul
La sân de Univers.
Căci  singură-s cu tine
Sub brațul tău de ger,
Cu vorba ta pustie
Și inima-ți de fier.

În lumea mea mă lasă
Stăpână nesupusă
O rană pe țărână
În patul tău intrusă.
Căci mult prea trădătoare-i
Iubirea ta de lut
Cea fără veșnicie
Și fără început.

miercuri, 8 februarie 2017

Ultima pauză

Картинки по запросу desene triste de dragoste
Iar pauză...
Durere în răspuns...
Tăcerea neagră m-a-ncolțit în vene,
Ca șarpele cuvântul tău nespus
Cu fulgi de gheață s-a lăsat pe gene.

Cu orice gând tăcut te-ndepărtezi,
Crescând sub urma tălpii tale ură,
Să nu-mi doresc plecarea să-mi urmezi,
Să nu-ți vreau stropul rece pe arsură.

În umbra mea am învățat să stau,
Ea îmi cunoaște  zâmbet și suspine,
Cu mână rece de-al meu braț mă iau
Și mă conduc în viața fără tine.

Căci pauza s-a contopit treptat
Cu un final de vals în toiul iernii.
Făptura mea duetul a uitat,
S-a resemnat să zacă-n balta pernei.

Și nu mai vreau s-o iau de la-nceput,
Căci pauza de mâine astăzi doare.
S-a stins febril fiorul conceput,
„Adio” trist pulsează la chemare.

Pat pe orizont

Картинки по запросу poze romantice de despărțire

Doresc o pauză, aripile mă dor,
prefă-mă, Doamne, iar în boţ de humă,
am obosit să mă târăsc, să zbor,
să mă adun la termen fără sumă.

Am consumat şi ură şi iubiri
şi înălţări pe laude fictive,
o frază vreau la "ultimele ştiri":
- A fost... s-a dus cu umbrele nocive...

Ca moştenire rimele vă las:
când triste, când de dor, când jucăuşe,
să le aveţi toiag pentru popas,
să vă-nsoţească-n visele ghiduşe.

Cu ele eu duminici am trăit,
fugând de săptămânile tacite,
dar totu-i spus, mi-e gândul pustiit,
vreau pat pe orizonturi amurgite.

luni, 14 martie 2016

Îndemn

Să nu vă lepădați, copii, de mama,
Ca Dumnezeu să nu vă părăsească,
Căci mama e cuvîntul care roagă  
Divinitatea să vă ocrotească.

Copile, nu fă mama să suspine,
Că n-ai să ai de la Cel Sfînt iertare,
Cînd mama ta se zbate-n suferință,
Pe Dumnezeu, ca și pe ea, Îl doare.

Și să nu uiți ca să revii la mama,
Cît te așteaptă, cît mai este vie...
Cum îți va fi, cînd frîntă de tristețe
Ea va pleca în humă pe vecie?


luni, 8 februarie 2016

Răzbunare

În a mea tăcere
Sta  a ta chemare
Dar rutina zilei
Mă lega de  zare.
Așteptam duminici
Să te chem la cină.
Azi e sărbătoare
Eu te chem, hai, vină...

Nu-ți mai plînge rana
E și ea o școală
Un eseu cu lacrimi
La destin în poală.
E o încercare
Pulsul să ți-l simți
Să devii mai tare,
Geamătul să-ți minți.

Cînd lovești cu spada
Care te-a lovit
Asta te va face
Să fii fericit?
Crezi că o durere
Poate alina
Febra suferinței
Din făptura ta?


sâmbătă, 6 februarie 2016

Lumină-n humă

De toate-au fost, iubite
în veacul meu deja:
și-amurg de suferințe,
și nopți de catifea
cu șoapte moi sub lună,
și lacrimi de regret,
și floare în cunună,
iar eu... aștept... aștept...

Cu ochi legați de zare,
cu inima – de cer
de-o taină, nu știu care,
la prag mai stau străjer.
și mă dezleg de soartă,
de lut mă detașez,
pe curcubeu călare
ca pruncul mă așez.


Spre aștri strig chemare
și brațele întind,
să lunec din uitare,
de foc să mă ating,
să simt că-s o lumină,
o  gamă de culori
ce se preface-n humă
de mii și mii de ori.

miercuri, 3 februarie 2016

Unde ești?

Unde ești fărîma cea din mine?
Să te cos la trupu-mi sfîrtecat,
Să te-aștern în patul de suspine,
Să te-adun la visul spulberat?

Unde ești? 
Să-mi pui pe frunte palma,
Să mă iai de mînă și să taci,
Gîndul meu să-ți intoneze gama,
Cu-al tău gînd ursita să-mi descfaci.

Unde ești? 
Că nu-mi auzi chemarea?
Și mi-i frig, mi-e trist lîngă străin.
Mi-i deschisă-n miez de viață zarea
Dar ca la-nceput – același chin.

Unde ești? 
Să nu fiu singurică,
Vreau  să vin, tu singur să nu fii.
Lîngă tine să fiu iarăși mică
Și să cresc așa cum tu mă știi.

luni, 25 ianuarie 2016

Ah!...


Din nou ai fost la mine azi, iubite,
iar eu, vai mie, iar n-am fost acasă
să te primesc aşa cum se cuvine:
cu zâmbet dulce şi cu pus pe masă. 

Te-aş fi luat cu şoaptă drăgostoasă,
vobindui câte-n lună şi în stele
te-aş fi minţit că-s tânără, frumoasă
şi ochi-mi sunt ca două viorele. 

Dar am întârziat, ca altă dată
nui mai am chipul ce m-a prins în plasă,
ci doar ecou de paşi mai am în poartă
când dor nebun de tine nu mă lasă.

duminică, 24 ianuarie 2016

Pe furiș

Картинки по запросу poze romantice
M-am speriat şi am fugit din primăvară
în lutul ud, fărâmiţat de remuşcări,
am spart oglinda-nverşunată a ocară,
şi-am refuzat pentru suspine, vindecări.

În miez de nopţi ştergeam chemarea-ţi de pe vise
spălând sărutul implantat în amintiri,
cercând destinul să-l trăiesc după culise,
să uit a firilor pojar, în împletiri.

Cu palme-nchise, înălţate către stele,
pentru-o iubire interzisă imploram,
altar să-nalţ din geana plină de mărgele,
smulgând bobocii de april cu tot cu ram.

Dar peste veac mă mai strecor în fapt de seară
să mă ating de-a ta furtună pe furiş;
împovărată de regrete, ca o fiară,
îmi vindec rana, tăinuită în hăţiş.