joi, 21 februarie 2013

Mai singură...


Singurătatea rece mă înhaţă
căci te-ai răpit cu tot ce mai aveam:
o zdreanţă de iluzii şi speranţă
şi-mbrăţişări visate, lângă geam.

Mai singură acum, ca altă dată,
ucisă de cuvântul tău nespus
de braţul tău în viscole lăsată
mă contopesc cu roua din apus.

Credeam naiv c-a fost o îndurare
pentru pustiu, spre ceruri când rugam...
A fost minciună care astăzi doare,
căci mi-a răpit speranţa ce-o aveam...

miercuri, 20 februarie 2013

Alo...



- Alo...
se răsuceşte-n ghem distanţa
cu visu-n febră şoapta îţi cuprind
ca pe-o bomboană împărţim speranţa
şi de îndemnu-ţi primăvara prind.

- Alo...
şi nu mai e singurătate
un EU şi-un TU s-au transformat în NOI
din strop amar rămâne jumătate,
întreaga lume împărţim la doi.

- Alo...
şi nu ne pasă de amurguri
ni se desfată veacu-n miez de zi
grădinile ne dau odată-n muguri...
Alo...
îţi zic acum 
şi tu îmi zi.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Mă lipesc de tine




Azi mă lipesc de tine
cu inima bătândă
şi mă dezic de legea
ce-n mine stă la pândă,
să mă desfăt cu noaptea
în vis ce ne uneşte
şi ram de cununie
pe frunte ne-mpleteşte.

Azi mă lipesc de tine
cu geamătul din gânduri
ce se transformă-n rime
şi se aşează rânduri
ţesând un leagăn dulce
din doruri împletite
învăluiţi de şoapta:
eu te ador, iubite.

Azi mă lipesc de tine
cu firea-ncendiată
nicicând să nu fii singur
nici eu- însingurată
să fim două silabe
rostite de o gură
să fim doi stropi de rouă
în zile cu arsură...


Visul de ieri


Mi-a rămas cu un vis mai puţin
Când ţi-am scris: 
"Să te sun, dacă vin?"
Ai tăcut... 
Ce ai vrut să-nţeleg?
Ieri zâmbeam, 
azi tristeţe culeg.

Ieri un vis am avut pentru doi

Şi-l pictam pe mormane de foi
Dar, se vede, pe rând îl visam,
Astăzi noapte pustie doar am.

Spui ceva...

Pentru mine?
Sau nu?
Un străin m-a chemat?
Poate tu...
Celularul mai tace şi-acum,
Stau cu visul
la margini de drum...

miercuri, 6 februarie 2013

Izvor străin


Am băut dint-un izvor străin:
picături de-agheasmă de la îngeri,
un miraj într-un pahar cu vin
rouă de izbândă în înfrângeri.

Izvorâse pe ogorul meu
într-o noapte în destin uitată...
Sau favoare de la Dumnezeu,
dram de fericire fără plată?

Am băut un strop şi am rămas
pentru toată viaţa însetată -
un hoinar prin timp, fără popas,
lacrimă de dor, debusolată. 

Parcul Catedralei



Prin Parcul Catedralei pe-nserat
noi am trecut la braţ cu fericirea
în anotimpul bun de secerat,
cu talpa-n vise, în incendiu firea.

În Parcul Catedralei am aflat
că-n miez de ierni se face primăvară
şi-un dor, de legi în noapte exilat,
ne învelea suspinele cu pară.

În Parcul Catedralei am rămas
cu o restanţă din copilărie
şi i-am cerut să facem un popas,
pe-o oră să fugim din colivie.

În Parcul Catedralei am găsit
remediu unic de singurătate
când din captivitate am păşit
spre cântec inundat de libertate.