joi, 31 decembrie 2015

Noapte dintre ani

    
Mă-ndrept debusolată
Cu roiul meu din gînd
Spre noaptea dintre zodii
Iar sufletul să-mi vînd
Pe-un plasture pe rană
Pe-un cîntec din abis
Pe-o viață netrăită
Pe-un joc uitat în vis.

Din nou îmi zbucium norii
În aură pitiți
Și mă prefac furtună
Din casă de smintiți.
Îmi caut colivie,
O sabie în piept,
Călău pentru aripă,
Finalul să-mi accept.

Dar prea-ncăpăținată
Mi-i carma dintre vieți
Mă-nvie, mă omoară,
Mă bate de pereți,
Și-n noul an mă lasă - 
Un fulg picat din cer
Să fiu iar strop de ploaie -
Durerilor străjer.

joi, 17 decembrie 2015

E ziua ta

Din nou îți zic:
- Ioane, la mulți ani!
Tu nu răspunzi...
Privești de printre stele...
N-aștepți nici flori,
Nici daruri și nici bani.
Te plimbi prin lumea ta
Fără șosele.

Cum ți-e acolo?
Ai găsit răspuns?
Sau ești aici?
Ah, nu te văd, Ioane...
Să fii tăcere la chemări
te-ai dus
În casa-ți fără uși,
fără balcoane.

Tu mă auzi, eu știu,
Chiar îmi vorbești,
Azi am simțit pe frunte
Palma-ți caldă,
Dar fila Terei
Nu vrei să citești...
În val de Cer
Scînteia ta se scaldă...

duminică, 18 octombrie 2015

Nu crede...


Nu crede celui ce te ceartă
Precum că versu-ți nu prea sună.
Pe el orgoliu-l încearcă:
«Cum poți să fii ca el mai bună?»

Nu  crede mintea cînd te-atacă:
«O, de-aș putea să scriu mai bine...»
Nu poate cerul să se placă,
Iar cerul e la fel ca tine.

Nu crede lacrimii cînd doare,
Suspinul e și el  plăcere
Căci din oftatul plîns în șoaptă
O nouă rimă-n vers se cere.

Nu înceta să scrii vre-o dată,
Precum că: «cine mă citește?»
Cînd scrii, cu Domnul stai la masă
Și-acesta-i semn că te iubește.



vineri, 16 octombrie 2015

Febra din tăceri


Tot ascultam: nu scîrțîie portița?
Mă sufocam în febra din tăceri
Sperînd că-ai să aduni cîndva căința...
Azi nu aștept iertare să mai ceri.

Doar să revii... Să-ți strîngi copila-n brațe,
Să-i ștergi obrazul... Cum te-a mai chemat!...
Azi mai ascunde lacrimile hoațe,
Că n-are tată nu s-a resemnat.

Ograda-i plină cu doi prunci de-o șchioapă:
De doruri ți-ar fi fost destinul plin.
În inima-ți nu au putut să-ncapă
De ai ales să le rămîi străin?

Trei anotimpuri se mai roagă-n taină
Pentru-un bunic, un tată, un iubit.
Pe pragul casei sîngerează-o rană...
Cînd va striga portița: «a venit»?

marți, 29 septembrie 2015

evenimentul zilei


Sunt mîndră Țară, azi de tine,
Sunt mîndră de feciorii tăi
Că și-au smuls fața din suspine
Și au întors-o spre călăi
Cu mult curaj și demnitate
Cu fruntea îndreptată-n sus
Prin verbe pline de dreptate
Azi adevărul gol au spus:

Din nou rănită și trădată,
Din nou împinsă în noroi,
Nu de străini, ca altă dată,
Și nici de hoarde de copoi
Ci de copiii tăi, sărmano,
De cei ce multe ți-au promis
În  gamele electorale
Cînd îți cîntau de-un rai de vis.

Pe cînd mișeii, hoțomanii
Fidelitate  îți jurau
Îți șterpeleau din bancă banii
Și viitoru-ți violau,
Gonindu-ți pruncii în robie,
La pîine și la grai străin
Să nu ai plug și spic în glie
Să bea străinii al tău vin.