vineri, 27 mai 2011

* Târziu...


Târziu mi-ai nins cearşaful cu petale-
troiene scuturam din calendar
şi verile-mi păreau deacum banale-
mă dezmierdam în leagăn cu brumar.

Târziu s-a copt cireşul cel văratic-
pe ramul gol ploua cu ruginiu,
mă îndemna spre zbor un vis molatic
cu fulgi măşcaţi pe creştet castaniu.

Târziu luai bilet, deacum în gară
peronul ud mă urmărea ursuz
cu un mirpos trecut de primăvară
şi-n pulsul rimei un fior confuz.

Târziu... Se-nnoadă cerul meu cu huma
pe-alăturea duminicile fug
speranţele lăsându-mă ca spuma,
topindu-se pe geană ca un fulg.

sâmbătă, 14 mai 2011

* pe furiş


M-am speriat şi am fugit din primăvară
în lutul ud, fărâmiţat de remuşcări,
am spart oglinda-nverşunată a ocară
şi-am refuzat pentru suspine vindecări.

În miez de nopţi ştergeam chemarea-ţi de pe vise
spălând sărutul implantat în amintiri
cercând destinul să-l trăiesc după culise,
să uit a firilor pojar în împletiri.

Cu palme-nchise, înălţate către stele
pentru-o iubire acuzată imploram,
altar şi vreasc zidind din pleoapele-mi-mărgele
înmormântând boboci de-april cu tot cu ram.

Dar peste veac mă mai strecor în fapt de seară
să mă ating de-a ta furtună pe furiş
împovărată de regrete, ca o fiară
îmi vindec rana tăinuită în hăţiş.

* ultimul inel


Mă scutur de umbra brodată în huma
ce-mi leagănă visul pe pânza de giulgi
şi-ncerc resemnare-n destin pentru gluma
din zâmbetul verii gătită în fulgi.

Pun punct făr-a şterge semnal de-aşteptare
cearşaf când mă fac sub câlcâi de vlăstar
în calea uitării o piatră-n cărare,
o vamă loială la stâlp de hotar.

Din palme zidesc un altar pentru dorul
de legea de jos şi din Cer blestemat
cu veac ne-mplinit completându-i decorul
să plângă abisul de basmul curmat.

Chemată de lut şi respinsă de îngeri
înnod orizontul căzut în genunchi-
sub aripi victorii cu gust de înfrângeri
un ultim inel mă înlănţui pe trunchi.