Mă scutur de umbra brodată în huma
ce-mi leagănă visul pe pânza de giulgi
şi-ncerc resemnare-n destin pentru gluma
din zâmbetul verii gătită în fulgi.
Pun punct făr-a şterge semnal de-aşteptare
cearşaf când mă fac sub câlcâi de vlăstar
în calea uitării o piatră-n cărare,
o vamă loială la stâlp de hotar.
Din palme zidesc un altar pentru dorul
de legea de jos şi din Cer blestemat
cu veac ne-mplinit completându-i decorul
să plângă abisul de basmul curmat.
Chemată de lut şi respinsă de îngeri
înnod orizontul căzut în genunchi-
sub aripi victorii cu gust de înfrângeri
un ultim inel mă înlănţui pe trunchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu