duminică, 1 iulie 2012

#...a ta scrisoare

Mă furişez azi
pas cu pas,
din ce-am avut 
spre ce-a rămas:
un verb apus
pe-o filă mută,
pe visul meu
o nouă cută,
o şoaptă
dintr-un miez de dor
bujori aprinşi
de un fior,
minciuni sorbite pe-a ta gură,
delirul toamnei în arsură...

Iar vara
chiar de a trecut
nu-mi pasă:
pulsul îţi ascult
curmat de lava
din peniţă
şi iar devin
ca ieri
fetiţă
cu fluturaşi nebuni în burtă,
cu găţe
în fustiţă scurtă
şi cu un infinit în faţă
care apusul îmi răsfaţă
cu rouă 
pe polen de soare
când prind în mâini
a ta scrisoare...