#...a ta scrisoare

Mă furişez azi

pas cu pas,

din ce-am avut 

spre ce-a rămas:

un verb apus

pe-o filă mută,

pe visul meu

o nouă cută,

o şoaptă

dintr-un miez de dor

bujori aprinşi

de un fior,

minciuni sorbite pe-a ta gură,

delirul toamnei în arsură...

Iar vara

chiar de a trecut

nu-mi pasă:

pulsul îţi ascult

curmat de lava

din peniţă

şi iar devin

ca ieri

fetiţă

cu fluturaşi nebuni în burtă,

cu găţe

în fustiţă scurtă

şi cu un infinit în faţă

care apusul îmi răsfaţă

cu rouă 

pe polen de soare

când prind în mâini

a ta scrisoare...