sâmbătă, 21 ianuarie 2012

* joc cu iubitul

Te prinde-n joc cu mine
în miez de ierni, iubite,
când ne-mpresoară fulgii
cu valsul lor ghiduş,
iar rugul se prelinge
din şoapta ta cuminte
privindu-mă în vise
cu ochi de spiriduş.

Surâsul cuibăreşte
în mica mea minciună
să luminezi obrajii
cu cântece de dor,
să înfloreşti cearşaful
cu perla din cunună,
să torni în vene pară
prelinsă din fior.

Să mângâi cald suspinul
cu maiul ce ne pradă
de file scuturate
din calendare roi,
să-mi fii sub braţ o cârjă
când calc pe vârf de spadă
ţinând în mâini tăişul-
o rană pentru doi.

* Pentru tine

Şi azi şi mâine-aici,
în inima silabei
prin geam deschis, iubite,
vin să te alint,
mă plec cu şoapta
peste geana obosită
şi-n miez de toamnă
vin destinele să mint.


Să-ţi mângâi umbra
de un mai uitat în ploaie
când te-a lovit
aroma florilor de tei
când am rămas
cu primăvara-n aşteptare
să fiu o unică
aleasă-ntre femei.

Să-ţi pun pe frunte
cununiţă de uitare
de nu-ţi răspunde
cel final de anotimp,
să-mi dai s-aştern
peste orbită noul soare
chiar de-i lumina
fără spaţiu
fără timp.

luni, 9 ianuarie 2012

* remuşcări

Cerul între degete am spart,
stropi de vis mi s-au prelins pe gânduri
culegând din pânzele pop-art
şoapte ordonate rânduri-rânduri.

Cioburi am înfipt în râs pizmaş
să trezesc suspin în nedurere
expunând fiorului vrăjmaş
zahărul pocalului de fiere.

Am exclus fâşia din destin
oglindită-n picurii de rouă
pe obraz de preot celestin
sub genunchi plecat de legea nouă.

Pe altarul-şarpe m-am ucis
regretându-mi viaţa fără viaţă
într-un veac absurd din basm concis-
o regină-n rolul de paiaţă.

duminică, 1 ianuarie 2012

* necald în nefrig

E prea târziu să torni culoare în petală
cu viscol alb m-am învelit 
şi nu mi-e frig,
minciuna ta-mbrăcată-n chiote de gală
rămâne-n prag - nu sunt acasă...
nu te strig.

Nu doar un veac tot înnoptam 
pe cărăruşă,
nu doar o moarte-am îmblânzit 
pe cerul ud,
mă cununam cu orizontul fără uşă
şi încuiam tăcerea - paşii să-ţi aud.

Mototolii apoi dorinţa în valiză,
zdrobisem carnea cu o aşchie de fulg
şi am fugit peste hotare fără viză
cu ploi de toamnă mana genelor să mulg.

De miezul gheţei se loveşte spuma runei
când o suspini şi-o torni pe lut să mă învii-
rămân captivă mută în eclipsa lunei
şi nu mai eşti chiar dacă zilnic vii şi vii.