Cerul între degete am spart,
stropi de vis mi s-au prelins pe gânduri
culegând din pânzele pop-art
şoapte ordonate rânduri-rânduri.
Cioburi am înfipt în râs pizmaş
să trezesc suspin în nedurere
expunând fiorului vrăjmaş
zahărul pocalului de fiere.
Am exclus fâşia din destin
oglindită-n picurii de rouă
pe obraz de preot celestin
sub genunchi plecat de legea nouă.
Pe altarul-şarpe m-am ucis
regretându-mi viaţa fără viaţă
într-un veac absurd din basm concis-
o regină-n rolul de paiaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu