luni, 26 iulie 2010

* prea mult... prea puţin...


Prea mult şi prea puţin îmi e , iubite,
ademenirea ta în miez de vis
cînd nu mai cred destinele albite
în freamătul din strigătul nezis.

Prea mult... cînd laşi o umbră pe silabă
ce s-a prelins din boarea-mi de pustiu
să mai oprim ruginile din grabă
capitulate-n raiul argintiu.

Prea mult... că te găsesc un stîlp de poartă
în labirintul zodiei cereşti
cînd desenez un nou hotar pe hartă
o pulbere de gînd să mă găseşti.

Dar prea puţin mi-e o saltea de stele
sub plapuma suspinului de dor
cînd aşteptările devin mărgele-
podoaba pleoapei, visele cînd dor.

miercuri, 21 iulie 2010

* cărare pentru tine

Azi mi-am croit cărare pentru tine
prin spini ce rup bucăţi din carnea mea
să mă aştern bandaj peste suspine
ce vin în noaptea-ţi cu fiori de nea.

De grabă mare urme las de sînge
pe dor ce i-i menit să fie vis,
petală pe ram verde ce se frînge,
neauzită şoaptă fără bis.

Să te primesc un fluture pe palme
stropindu-te cu vinul descîntat,
să torn pe disperare mir de psalme
căzînd pe jilţ cu rime croşetat.

Să vii cît mai curînd din neplecare
aripa din cenuşă culegînd,
căci ţi-am croit prin mine o cărare
şi gîndu-mi l-am ţesut în al tău gînd.

marți, 20 iulie 2010

* gând auzit

Cercai să bat în umbra bolţii
cu dorul meu neîmblînzit
dar ochii Ei te prind ca hoţii
şi gîndu-mi laşi neauzit.

Însă chemarea ta timidă
în strigătul din necuvînt
dezbracă visu-mi din omidă
în fluture să mi-l avînt,

dintr-o speranţă amorţită
de-adio, chiar de n-a fost spus
pe-o filă jilavă, boţită,
bătută-n cuiele de-apus.

Şi mă apropii cu sfială
de nimbul chipului din verb
ce-i pricopsit în strai de gală
şi las în sîngele-mi să-l fierb,

cercînd din nou în umbra bolţii
să bat cu dor neîmblînzit
minţind doi ochi, ce stau ca hoţii,
să-mi fac iar gîndul auzit.