luni, 8 septembrie 2014

Poeta şi artistul


Se caută-o poetă și-un artist:
o șoaptă se dorește-naripată
să reînvie dragostea curată:
se caută-o poetă și-un artist.

Își caută poeta un artist
să-i cânte dragostea prelinsă în cuvinte
cu glasul de vioară, alb, cuminte:
își caută poeta un artist.

Iubește o poetă un artist,
pe struna inimii silabele așterne,
destinul sub arcuș timid își cerne:
iubește o poetă un artist.

Poeta vine la al ei artist
un șlagăr necântat să-i fie viața,
căci din privirea lui s-a copt speranța:
poeta vine la al ei artist.

Iubite, să cântăm o melodie
ce s-a născut în miezul de ninsori:
o odă pentru dragoste să fie,
grădină de speranțe și fiori.

Clipa



Stăpâna noastră-i clipa
ce plouă-n Univers
și ne îngenunchează
în lacrima din vers.
Ne minte, ne adoră,
ne duce în abis
spre vis ne-ademenește
să-l repetăm la bis.

Şi fuge ca năluca
în palmă când o prind,
când stau la tine-n brațe,
când sufletu-ți cuprind.
Când tu îmi zici: iubito, 
mai stai, mai stai, mai stai...
ea-clipa, ea-zăluda
ne lasă fără rai.

Şi ne uităm în urmă
trecutul regretând
trăind încă odată
realitatea-n gând,
topind astfel prezentul
în ceața din ce-a fost
tot risipind parfumul
vieții, fără rost.

Efemer şi veşnic


Şi marea, și iubita
sunt stropi de infinit
în ele ești și cântec,
și vifor împlinit,

în lumea lor nocivă
te pierzi să te găsești
în pulsul vișniciei:
aștepți, adori, iubești...

E totul strop şi abur,
mister, ecou de vis,
nelinişti călătoare,
cădere în abis,

sau înălţări pe braţe
din şoaptele de dor.
E efemer şi veşnic,
fidel şi trecător...

Omagiu Toamnei


Vreau să vă vorbesc ceva:
Iată cum e toamna mea:
Cu bujori de mere coapte,
Cu răcoare-n miez de noapte,
Cu ghiozdane şi caiete,
Crezanteme în buchete,

Cu-o învăţătoare dragă
Cu glas dulce ca de fragă
Ce la carte ne îndeamnă.
Buna dimineaţa, toamnă!
Eşti ca aurul curat,
Cât de mult te-am aşteptat!

Şcoala mi-ai adus în dar,
Să mă faci un brav şcolar,
Să culeg din manuale
Precum darurile tale
Fel de fel de-nţelepciuni
Despre-a lumilor minuni.

Mulţumesc, bogată Toamnă,
Mândră şi frumoasă Doamnă
Harnică şi aromată
Cu desagi împovărată.
Darnică de poame dulci,
De legume, fructe, nuci...



duminică, 18 mai 2014

Prin infinit

 
Îmi port paşii pe-aici, pe pământ,
Iar cu fruntea mă sprijin de cer
Şi de lumile toate mă-ncânt
Căci lumină-i în orice mister.

Când în braţe un înger cuprind
Şi pe aripa lui sunt în zbor
În vâltoarea chemării mă prind
Cu trecut, cu prezent, viitor...

Şi-i atâta iubire în jur
Când planez balonaş de culori
Trupul meu e un joc de purpur
Iar în faţă şi-n spate-i doar zori.

Sunt şi-acolo, şi-aici... peste tot.
Desenez următorul venit
Şi din vis o dorinţă mai scot
Să o cânt zi de zi-n infinit.


sâmbătă, 17 mai 2014

Din genune

Urc dincolo de cer şi de pământ,
Mă-ndepărtez de şoapte mincinoase,
În taina din lumină şi cuvânt,
În lumea fără carne, fără oase.

Mă înveşmânt cu abur de culori,
Alerg prin ploaia genelor de îngeri
Iau la dejun iubire cu fiori
Şi-nvăţ o nouă temă fără plângeri.

Cu Dumnezeu discut pe la amezi
Când vin îmi pun şi busuioc pe masă:
„Am mai crescut cu-n strop de soare, vezi?
Şi îl întreb: Ce nou mai e acasă?

Mai stau aici, mai am de cunoscut:
Cum e să zbor când aripa mi-e frântă,
Cum e să fiu în visul nou-născut,
Cum e, când nu mă ţii în palma-ţi sfântă...


Cum e-n povestea asta de aici:
Cea mai firească rază de minune!
Dar voi veni îndată, de-o să-mi zici,
Urcând cu drag spre tine din genune.”

duminică, 23 februarie 2014

Toamna

Ce minunat e toamna,
căci am deja... şi ştiu...

şi nu sunt obligată
frumoasă să mai fiu,

când sângele mai fierbe,

dar pot să merg la pas,

să fac şi cotitură
de unde am rămas,

când libertatea-mi este
şi cântec, şi amic
şi nu mă mai priveşte
că este veacul mic.

La braţ cu toamna-mi coaptă
beau vinul îndulcit.
Ce minunat e, frate!
E timpul meu iubit!