Şi marea, și iubita
sunt stropi de infinit
în ele ești și cântec,
și vifor împlinit,
în lumea lor nocivă
te pierzi să te găsești
în pulsul vișniciei:
aștepți, adori, iubești...
E totul strop şi abur,
mister, ecou de vis,
nelinişti călătoare,
cădere în abis,
sau înălţări pe braţe
din şoaptele de dor.
E efemer şi veşnic,
fidel şi trecător...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu