vineri, 23 septembrie 2011

* temnicer iluziei

M-e soarta azi o uşă sigelată
în melodia pasului tău stins
prin roi de fluturi cu aripi din vată,
de umbrele amurgului învins.

În loc de-adio- file de tăcere,
un tren venit cu un cupeu pustiu,
un vis, de bruma toamnei, în cădere
şi gheaţă în fior de azi neviu.

O rugă între palme, fără vlagă,
înfiptă-n gând de lacrimă curmat,
în prag de curcubeu din nou oloagă
cu chipu-ţi pe retină imprimat.

De astăzi cu oblon peste-aşteptare,
în leagăn- orizontul fără cer,
pe frunte- sugativa de uitare,
iluzia de azi, cu temnicer.



duminică, 11 septembrie 2011

* zdrenţe din destin


Spre tine-o vară-ntreagă-am tot fugit
destinul transformând treptat în zdrenţe,
amurgu-n firea mea am amăgit
şi-am încuiat valiza cu poveţe.

Uitând de episodul din final,
cortina coborâi la repezeală,
am şters decorul devenit banal,
pornii să ţes act nou fără urzeală.

În flacăra prelinsă din cuvânt
m-am cufundat ca-n labirint de vise-
o aşchie pe val purtat de vânt
prin mare de dorinţe nedecise.

Dar scena ta e pentru un actor,
în sală eu- cu rolul de paiaţă
pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

* În nicăieri


Revin în nicăieri de-atâtea ori
unde destinul ne-ncetat mă minte
să împletesc silabe în fiori,
să-mi zici:"iubito", eu să-ţi zic "iubite".

 Azi iarăşi din iluzii mi-ai şoptit
cu joc de rime la a mea chemare,
dar n-ai fost tu, în gândul tău pitit
e verb străin, neviu, fără culoare.

Cu snop de aşchii din acelaşi dor
înfipte în duminica târzie,
în noaptea-mi disperată iar cobor
cu sufletu-n ninsoare, fără ie.

Din nou în rouă zâmbetul îngrop-
din nicăieri mă reântorc în soartă
şi las să treacă clipele galop
pe lângă fruntea-mi sprijinită-n poartă.

joi, 8 septembrie 2011

* Rutina


Demult străini, în trenuri diferite,
captivii fericirilor de lut
ne furişam în vise ne-mplinite
să ţesem din a nopţii şoaptă scut.

Bem plictisiţi cafeaua de rutină
ieri dulce, azi- aproape fără gust,
smulgând cu greu duminica din tină
nutrim speranţa stropului de must.

Te minţi... mă mint cu laurii de ceară
şi serenade scrise pe nisip
înlănţuind dorinţa ca pe-o fiară
în ciobul de oglindă fără chip.

De taine, însă, gândul ne despoaie,
înăbuşim un geamăt a regret,
pictăm imagini făr-destin pe foaie,
înveşnicim o oază în deşert.


* doi străini


Reproşul rece: "te-am iubit, dar tu..."
îmi smulge curcubeul din visare-
nu, nu iubeai, iluzie doar fu,
un zbor de fluturaş din floare-n floare.

Petale căutai pentru popas
să-ţi legene aripa obosită,
cărare să mă fac sub
al tău pas,
dar în dorinţe nu-ţi eram ursită.

Alături doi străini... te căutam,
te dezmierdam cu rimele... zadarnic,
prea frig mi-era să-ncerc să te mai am,
să fiu altar pentru un vis făţarnic.

Te chem şi azi, deşi acelaşi ger
e între noi şi şoapta ţi-e ninsoare...
De ce atunci cu inima spre cer
spre chipul tău mă-ntorc ca după soare?


marți, 6 septembrie 2011

* vis furat...



Aprilul meu a-mbobocit abia acum
în dor răscopt, încondeiat de prima brumă,
când primăvara mi-a lăsat doar iz de fum
iar fericirea mi-a promis un cuib în humă.

Rupeam destinele bucăţi (nu doar al meu)
zideam castele pe tărâm ştiut din basme
şi căutam (o, numai nu pe Dumnezeu)-
o lume roză, îmbibată cu fantasme.

Aştern pe filă astăzi augustul ratat
şi chipul drag... în rama sorţii- o icoană
să mă alin cu vis din şoapta ta furat-
nectar de rime presărat sub trista-mi pană.

luni, 5 septembrie 2011

* Iubeşte-mă...


Iubeşte-mă...
aripa
în toamnă-i ferecată
cu vara obosită
iluzia-i plecată,
amurgul mai scrutează
în mine depărtarea
dar nu ademeneşte-
în plumb se-nchide zarea.

Iubeşte-mă, căci doare
semnalul de plecare
cu dorul ud pe geană
stau- sală de-aşteptare,
petrec vagoane pline
de clipe consumate-
din veşnicie smulse,
din carnea mea săpate.

Numeşte-mă "iubită"
în vis muşcat de brume,
îmi leagănă apusul
pe steaua fără nume...
Iubeşte-mă
mă cheamă
mă minte
mă dezmiardă...
brumarul să se-ndure,
aprilul să te creadă.