Spre tine-o vară-ntreagă-am tot fugit
destinul transformând treptat în zdrenţe,
amurgu-n firea mea am amăgit
şi-am încuiat valiza cu poveţe.
Uitând de episodul din final,
cortina coborâi la repezeală,
am şters decorul devenit banal,
pornii să ţes act nou fără urzeală.
În flacăra prelinsă din cuvânt
m-am cufundat ca-n labirint de vise-
o aşchie pe val purtat de vânt
prin mare de dorinţe nedecise.
Dar scena ta e pentru un actor,
în sală eu- cu rolul de paiaţă
pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.
Îmi place!
RăspundețiȘtergereCa într-un teatru , cortina se ridică şi coboară,
E scris scenariul şi pe scenă-i joacă.
În viaţa-mi amintirea-ţi mă-nfioară,
Sărutul de final de foc e parcă.
Paiaţă tu? Atunci eu îti sunt haină,
La sânu-ţi cald ascult şi mă-nfior ,
Cortina să ascundă-a noastră taină,
Să ne ascundă-n umbră-un proiector
Bravo, Anonimule
RăspundețiȘtergereversurile îmi plac
îndrăzneţ şi senzual
bv te urmaresc sa stii.te-am inscris pe blogul meu
RăspundețiȘtergerehttp://tetteostudio.blogspot.com/
mulţumesc, tetteo
RăspundețiȘtergereşi eu îţi urmăresc blogul
e încântător
frumoase versuri,scrise din sufet,pentru suflete ranite si'nsetate de iubire...
RăspundețiȘtergeremultumesc.