duminică, 11 septembrie 2011

* zdrenţe din destin


Spre tine-o vară-ntreagă-am tot fugit
destinul transformând treptat în zdrenţe,
amurgu-n firea mea am amăgit
şi-am încuiat valiza cu poveţe.

Uitând de episodul din final,
cortina coborâi la repezeală,
am şters decorul devenit banal,
pornii să ţes act nou fără urzeală.

În flacăra prelinsă din cuvânt
m-am cufundat ca-n labirint de vise-
o aşchie pe val purtat de vânt
prin mare de dorinţe nedecise.

Dar scena ta e pentru un actor,
în sală eu- cu rolul de paiaţă
pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.

5 comentarii:

  1. Îmi place!

    Ca într-un teatru , cortina se ridică şi coboară,
    E scris scenariul şi pe scenă-i joacă.
    În viaţa-mi amintirea-ţi mă-nfioară,
    Sărutul de final de foc e parcă.

    Paiaţă tu? Atunci eu îti sunt haină,
    La sânu-ţi cald ascult şi mă-nfior ,
    Cortina să ascundă-a noastră taină,
    Să ne ascundă-n umbră-un proiector

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, Anonimule
    versurile îmi plac
    îndrăzneţ şi senzual

    RăspundețiȘtergere
  3. bv te urmaresc sa stii.te-am inscris pe blogul meu
    http://tetteostudio.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  4. mulţumesc, tetteo
    şi eu îţi urmăresc blogul
    e încântător

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoase versuri,scrise din sufet,pentru suflete ranite si'nsetate de iubire...
    multumesc.

    RăspundețiȘtergere