Aprilul meu a-mbobocit abia acum
în dor răscopt, încondeiat de prima brumă,
când primăvara mi-a lăsat doar iz de fum
iar fericirea mi-a promis un cuib în humă.
Rupeam destinele bucăţi (nu doar al meu)
zideam castele pe tărâm ştiut din basme
şi căutam (o, numai nu pe Dumnezeu)-
o lume roză, îmbibată cu fantasme.
Aştern pe filă astăzi augustul ratat
şi chipul drag... în rama sorţii- o icoană
să mă alin cu vis din şoapta ta furat-
nectar de rime presărat sub trista-mi pană.
Aşa îţi este datul, te joci cu-a mea rostire,
RăspundețiȘtergereCu firea-mi de septembre,cu şoapta-mi de iubire.
În cuibu-ti mic de huma-am asezat,
Un trandafir cu rouă, Aprilul am uitat.
Îmi place!
RăspundețiȘtergeremulţumesc, anonimule pentru trandafir
RăspundețiȘtergeree tot ceva!!!
iar aprilul... consumat a fost demult