marți, 17 decembrie 2013

Viaţa

Viaţa nu-i decât o scenă
Noi pe ea suntem actori,
Unii – măscărici pe-arenă
Alţii – aprigi luptători.

Unii bine joacă rolul,
Alţii cată spre suflori,
Cineva îşi plânge solul
Când se vrea sub strat de flori.

Însă toţi ca unul joacă
Un film bine regizat,
Sau un fotbal pe toloacă,
Sau un circ optimizat...

Ştiu precis că-ntr-o secvenţă
Scurt şi clar e scris: „Sfârşit”,
Însă va urma frecvenţă
În alt film desăvârşit.

Iată unde-abia începe
Un real jucat la bis!
Absolutul se concepe
Dintr-un dor şi dintr-un vis. 

Iar aici e doar un teatru
Asamblat acolo, sus,
Săvârşit la doi-trei-patru,
Pentru câţiva ani expus. 

Жизнь

Наша жизнь всего лишь сцена
Ну а мы на ней актёры
Для разбойников – арена,
Кто - шуты, кто – каскадёры.

Кто-то знает роль отлично
Кто-то требует суфлёра
Плачет некто там прилично
Для него, ведь жизнь афёра.

Только все играют дружно
Точно в театре иль кино,
Или в цирке – там не скучно
Иль футбол, ведь всё равно

Завтра или послезавтра
Будет сказано: «конец».
Продолжение азарта
Будет в «Ангельский дворец».

Вот где только всё начнётся
Та история на «бис»
Что бессмертием зовётся
Где тот самый бенефис.

Ну, а здесь мы лишь играем
То что написали Там,
Через годы, все мы знаем
Что пойдём в небесный храм.


marți, 29 octombrie 2013

Fraza importantă

Viaţa-ntreagă caut doar o frază
Rătăcită printre neuroni
Ce să taie umbra ca o rază
Să mă rup din anii monotoni.

Şi rostesc mormane de cuvinte:
Le arunc, le strâng şi iar le-arunc,
Însă toate-mi zic să iau aminte
Că mai am a creşte, mai sunt prunc.

Că la toamna mea înaintată
Am restanţe-n mii de primăveri,
De vocale goale inundată,
Fără-nţelepciune şi averi.

Şi tot caut fraza importantă
Care poate stă-ntre neuroni:
Densă, în culori şi rafinată
Să nasc zbor din anii monotoni.

luni, 21 octombrie 2013

Vocala ta!

Mă joc cu gândul tău
pictat pe-o filă albă
şi din silabe moi
mă-mpodobesc c-o salbă,
căci ştiu ce dragă-ţi sunt
(ca noaptea de-nviere)
şi simt ce dulce-mi eşti
(un fagure de miere).

Din vorba ta-mi zidesc
duminici noi în soartă
căci înspre tine duc
poteci pe orice hartă,
şi fără de busolă
cu dorul te găsesc
că-n vena mea pulsează:
iubesc, iubesc, iubesc...

Şi-n boarea de april
urcată din cuvinte
prin care mă mustrezi
sau mă admiri cuminte,
eu mă desfăt ades:
(când doamnă, când copilă).
C-aşa-i vocala ta:
deşteaptă şi abilă.



miercuri, 16 octombrie 2013

Resemnare

Sunt călător din noapte spre lumină,
Împart prezentu-n mâine şi în ieri,
Aleg din sol substanţa mea divină
Crescută din polen de primăveri.

Şi mă destram o pulbere de gânduri
Să mă găsesc în cântecul uitat,
Născându-mă din cele patru vânturi
Îmi întregesc destinul amputat.

În fire port o sclavă şi-o regină
Schimb zi de zi coroana pe un şorţ
Şi îmi accept exilul fără vină
În basmul câştigat cândva la sorţi.


luni, 14 octombrie 2013

Departele meu

Aproape-s de Lună
Departe de noapte,
Aproape de Soare
Departe de cer,
Departe de cântec
Aproape de şoapte,
Departe când cuget,
Aproape când sper.

De când între noi
Depărtarea-i aproape
Iar dorul agaţă
Suspin pe-orizont,
Se-aşează-n chemări
Necuvinte mioape
Şi-n mâine destinul
E şubred şi mont.

Mă ţin de aproape
Cu-aprilul din mine
Şi drumul pustiu
Sub picioare aştern,
Să fug o zăludă
Spre tine! Spre tine!
Departele-n cioburi
De lacrimi să-l cern.

marți, 10 septembrie 2013

ştiu...

M-am conceput în cer din vis şi şoaptă
când amurgea la început de zi
un îngeraş stătea timid în poartă
şi îmi scria CV-ul: ce voi fi...

Mă cunoştea şi roua, şi ninsoarea,
amici eram cu-un ciob de orizont,
în leagăn era plapumă chemarea:
ei azi continuu să-i achit discont.

Şi-n ani rebeli când căutam o oază
luptându-mă cu morile de vânt
mă arincam în viaţă fără groază
şi fără frici de moarte şi mormânt.

Azi iarăşi mă concep din vis şi şoaptă
scrutându-mi aşteptarea zi de zi
fiindcă ştiu, deacuma stau la poartă
cunosc deja ce sunt şi ce voi fi...

spre cer

M-am strecurat prin noapte
ca să învâţ lumină,
să-mi fie după-ploaia
de curcubeie plină,
şi-am îmbrăcat culoarea
aromelor de stele
să pot visa eternul
pe pat de viorele.

M-am furişat prin taine
ca să ascult minciuna
să-i aflu adevărul
când ambele-s totuna,
mulţimea de iluzii
să le trăiesc pe rând
căci nu sunt fir de humă
sunt albie de gând.

M-am presărat prin toamnă
aprilul să-mi găsesc
să mi-l aşez icoană
în cortul meu ceresc,
să fiu o primăvară
în veacul fără timp
o flacără şi-un aisberg
în orice anotimp.

Bătrânul nuc

Bătrânul nuc mai numără o toamnă
privindu-mă în ochi invidios
că sunt mai coaptă, dulce şi mai doamnă
şi pene noi în aripă îmi cos.

Cu crengi spre cer se-afundă în ţărână
văzându-se un vreasc topit de foc,
pe când eu zbor pe vise ce mă mână
prinzându-mă-n al veşniciei joc.

Din mână-i scapă nucile naive
care se cred deja puieţi zglobii,
iar eu pe cer scriu şoapte vocative
pentru veniri la bis cu soarte vii.

La fel ca el, de vreme inelată,
mă-ndrept spre clipa-n care-o să mă duc,
dar ştiu că mă repet nu doar odată...
Dar el? o să revină bietul nuc?

vineri, 23 august 2013

Gură de rai

De-o vreme caut rimă pentru ţară:
prin cronici, pe la clasici răsfoiesc -
toţi într-un glas îmi spun: "e o comoară",
e-un colţ de rai pământul strămoşesc.

Şi chiar de-a fost supusă şi rănită,
şi chiar de i-i pământul zdrenţuit,
iar limba de acasă-i fu gonită
şi un final părea că-i e sortit,

o mai vedem pe hartă cum pulsează,
deşi-i cu un hotar în carnea ei
iar marea la sud-est doar o visează
şi munţii îi sunt astăzi străinei,

ea totuşi este vie şi ne cheamă
cu glas de tricolor nemuritor,
spre-un mâine optimist, lipsit de vame,
senin, independent, biruitor.

Azi te felicit, dulcea mea Moldovă,
că ai  şi libertate, şi un grai,
şi să-ţi declar pot în natala-mi slovă:
- Mi-eşti cea mai dragă, gura mea de rai.

miercuri, 14 august 2013

Căpşuna

Ieri împărţeam căpşuna-n jumătate -
eram sătui de poame şi sărut.
Speranţele pulsau învecinate
când ne găseam în visul dispărut.

La prânz muşcam aceeaşi ciocolată,
dulceaţa ta la cină o aveam,
privirea-ţi mă-nvelea, imaculată,
şi ne-aştepta norocul lângă geam...

...

Azi am cules o poală de căpşune
dar nu mai au aromă şi nici gust...
Fără bomboane soarele apune
iar patu-i rece, e vârtos, îngust...

Ho'oponopono

Când stropi de ploaie
te curg şiroaie
şi miezul iernii
te ia captiv,
cu glas  fierbinte
să ceri cuminte
punând silaba
pe-un vechi motiv:

te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...

Şi nu mai plouă,
nu e nici rouă,
nu te mai ninge
cu gând amar,
mai blând e Cerul,
mai viu misterul,
iar acest cântec
un dulce dar:

te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...

luni, 22 iulie 2013

Iartă-mă...

Te rog mă iartă
că te las
cu ochii uzi...
La fel de drag
ca la-nceput îmi eşti,
auzi???
Cum să rămâi
aşa tăcut
nealinat?
Mă ceartă dorul meu
în timp nedeclinat...

Eu te iubesc - 
pulsează verbul în suspin.
În vis hoinar
la geamul tău tot vin şi vin,
eşti cel mai drag,
te ţin pe pleoape
ca pe-un strop.
Cum să te las?
Se duce clipa 
în galop...

"Muritor de rând"

Doresc doar atât:
un cuvânt să culeg
cu gura-mi pe gura-ţi,
nectar să aleg,
pe braţe să-ţi cad
ca un fulg peste pară
în doi să avem
noapte caldă de vară...

Doresc... dar suntem
nişte căi paralele
ni-i visul parfum efemer
de lalele
îmi eşti o icoană
cu chipul divin,
în dorul ce-ţi port
rug pe-altare devin.

Îmi eşti în destin
nu un biet muritor,
eşti înger ce-mi torni
în făptură fior,
eşti cerul
spre care cu rugă mă-ndrept,
chemare pe care
de-un veac o aştept.

miercuri, 10 iulie 2013

Privirea din poză

Privirea ta de rime născătoare:
fereastră-n nemurire... o splendoare,
icoană pe altarul desfătării,
chemare din durerile uitării...

Senin ce toarnă febră în scânteie
să-mi amintesc: sunt dulce, sunt femeie...
Să fremăt ca un mugur prins de brume,
să rătăcesc prin ocean în spume...

Din ea compun un vis răpit din soartă,
spre fericire îmi pictez o hartă,
ademenind noi fluturaşi în burtă
mă mai reţin în primăvara-mi scurtă.

Şi chiar de eşti doar pată pe hârtie
chemarea firii e la fel de vie:
la tine-n braţe şoaptă-nfiorată,
în stropi de cer o patimă curată.

miercuri, 5 iunie 2013

Offline

Te chem dar îmi răspunde
cuvântul tău nespus...
Iubirea ta să fie
cu geana în apus?
Sau ţii acum în braţe
alt dor cules de vis?
Sau focul ce-l aprinsem
cu rimele, s-a stins?

Te strig cu roua pleoapei
orfană de-al tău chip
dar mi-e ecou tăcerea
făr'spaţiu, fără timp,
şi ruga mă apleacă
spre-o filă fără grai
ce-mi spune că silabe
tu pentru mine n-ai.

Te-aştept chiar dacă lumea
e-un orizont pustiu
că lângă al tău nume
e un "offline" neviu,
şi îmi hrănesc speranţa
cu verbul scris demult
când mă aveai iubită
şi eu când te-am avut...

marți, 28 mai 2013

Fugă de sine

Umbrela nu face 
furtuna să treacă,
o pleoapă lăsată 
suspinul nu-l seacă,
un gând ignorat 
nu aduce uitare,
durerea ascunsă-n tăcere 
tot doare.

Tot noapte-i atunci 
când aprinzi felinare
iar inima ta e lipsită de soare,
cu zâmbetul fals 
n-ai să scapi de suspine.
în nume străin 
nu te-ascunde de sine...

Iubeşte 
de vrei să ai soare în casă
şi iartă 
când răul te prinde în plasă.
Iubeşte şi iartă 
să fii fericit
apoi să te simţi 
şi iertat, şi iubit...

miercuri, 15 mai 2013

Terei

Din miezul bolţii coborâtă
şi furişară-n fir de praf
cu libertate zăvorâtă
şi cu destinul alograf,
alerg cu tine pe spirală
şi mă grăbesc să plec de-aici
ca un ecou de pastorală...
Tu "pe curând" din nou îmi zici.

Prin suferinţe iar îmi caut

o nouă temă să învăţ,
spre veşnicii călcând precaut
eternitatea îmi răsfăţ
cu glas de prunc şi cărunteţe,
cu îmbrumări şi-nmuguriri,
cu toamne ude, certăreţe,
cu viscole din amintiri.

Însă te rog, ca altă dată

să nu mă chemi iar să revin,
din nou să ne legăm în soartă
cu stropi de miere şi pelin,
căci vreau să nu mai plec de-acasă
vreau să rămân un strop de cer,
în necuprinsul meu mă lasă
să fiu grăunte de mister.

luni, 11 martie 2013

Sunt femeie

Numeşte-mă iubită
chiar dacă-n piept troiene
s-au adunat
şi ţurţuri
îţi picură prin vene.

Trezindu-mă cu zorii 
mai spune că-ţi sunt dragă,
chiar de-i obrazul palid
şi gura nu-i de fragă.

Mai spune că-s frumoasă,
atunci când cert oglinda
că verdele-i prea veşted
şi prea răscoaptă ghinda.

Mai strânge-mă în braţe
în umbrele de noapte,
căci chiar de-s bunicuţă
femeie sunt, bărbate.

joi, 21 februarie 2013

Mai singură...


Singurătatea rece mă înhaţă
căci te-ai răpit cu tot ce mai aveam:
o zdreanţă de iluzii şi speranţă
şi-mbrăţişări visate, lângă geam.

Mai singură acum, ca altă dată,
ucisă de cuvântul tău nespus
de braţul tău în viscole lăsată
mă contopesc cu roua din apus.

Credeam naiv c-a fost o îndurare
pentru pustiu, spre ceruri când rugam...
A fost minciună care astăzi doare,
căci mi-a răpit speranţa ce-o aveam...

miercuri, 20 februarie 2013

Alo...



- Alo...
se răsuceşte-n ghem distanţa
cu visu-n febră şoapta îţi cuprind
ca pe-o bomboană împărţim speranţa
şi de îndemnu-ţi primăvara prind.

- Alo...
şi nu mai e singurătate
un EU şi-un TU s-au transformat în NOI
din strop amar rămâne jumătate,
întreaga lume împărţim la doi.

- Alo...
şi nu ne pasă de amurguri
ni se desfată veacu-n miez de zi
grădinile ne dau odată-n muguri...
Alo...
îţi zic acum 
şi tu îmi zi.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Mă lipesc de tine




Azi mă lipesc de tine
cu inima bătândă
şi mă dezic de legea
ce-n mine stă la pândă,
să mă desfăt cu noaptea
în vis ce ne uneşte
şi ram de cununie
pe frunte ne-mpleteşte.

Azi mă lipesc de tine
cu geamătul din gânduri
ce se transformă-n rime
şi se aşează rânduri
ţesând un leagăn dulce
din doruri împletite
învăluiţi de şoapta:
eu te ador, iubite.

Azi mă lipesc de tine
cu firea-ncendiată
nicicând să nu fii singur
nici eu- însingurată
să fim două silabe
rostite de o gură
să fim doi stropi de rouă
în zile cu arsură...


Visul de ieri


Mi-a rămas cu un vis mai puţin
Când ţi-am scris: 
"Să te sun, dacă vin?"
Ai tăcut... 
Ce ai vrut să-nţeleg?
Ieri zâmbeam, 
azi tristeţe culeg.

Ieri un vis am avut pentru doi

Şi-l pictam pe mormane de foi
Dar, se vede, pe rând îl visam,
Astăzi noapte pustie doar am.

Spui ceva...

Pentru mine?
Sau nu?
Un străin m-a chemat?
Poate tu...
Celularul mai tace şi-acum,
Stau cu visul
la margini de drum...

miercuri, 6 februarie 2013

Izvor străin


Am băut dint-un izvor străin:
picături de-agheasmă de la îngeri,
un miraj într-un pahar cu vin
rouă de izbândă în înfrângeri.

Izvorâse pe ogorul meu
într-o noapte în destin uitată...
Sau favoare de la Dumnezeu,
dram de fericire fără plată?

Am băut un strop şi am rămas
pentru toată viaţa însetată -
un hoinar prin timp, fără popas,
lacrimă de dor, debusolată. 

Parcul Catedralei



Prin Parcul Catedralei pe-nserat
noi am trecut la braţ cu fericirea
în anotimpul bun de secerat,
cu talpa-n vise, în incendiu firea.

În Parcul Catedralei am aflat
că-n miez de ierni se face primăvară
şi-un dor, de legi în noapte exilat,
ne învelea suspinele cu pară.

În Parcul Catedralei am rămas
cu o restanţă din copilărie
şi i-am cerut să facem un popas,
pe-o oră să fugim din colivie.

În Parcul Catedralei am găsit
remediu unic de singurătate
când din captivitate am păşit
spre cântec inundat de libertate.

joi, 31 ianuarie 2013

Semnele de punctuație



Sunt supărați pe mine gramateii
că nu pun virgula la locul ei
să nu ții pică dragă cititorule
ci ia creionul pune-o unde vrei

Nu fac amor cu puncte și tireuri
cu rimele în vis m-am cununat
când mă găsește-amiaza printre nouri
plasez subiectu-n loc de predicat

Și-acolo unde inima îmi sare
iar dorul îmi suspină mai altfel
arunc un semn dar nu la întâmplare
ci cum mi-o cere pulsul cum vrea el

Când vor rămâne puncte de suspensii
pe rana dintr-un miez de epitet
atunci sper să mă ierte gramateii
și-n semne vor vedea  gust de estet
.,!?-...

Cine sunt?


Sunt un cântec zbuciumat
între sol și lună plină,
cu destin de vis curmat
o captivă fără vină?

Sunt un strigăt neșoptit
sau o șoaptă nestrigată
să-mi port gândul despletit
dintr-o poartă-n altă poartă?

Sunt o frică de-a pleca
sau plecare fără teamă
spre un cer ce va seca
frământarea mea de scamă?

Sunt un spin uitat de zei
într-o talpă negrăbită
să suspin sub pașii grei
de un: "vreau să zbor" gonită?

Sunt un ciob din infinit,
un fragment de veșnicie?
Să mă caut am venit
în delir de poezie?

Muza


Blestem din rime și silabe
tu putrezești al meu noroc,
o fiară cu destinu-n labe
ce-mi vinde bafta din ghioc.

Mi-așterni în leagăn spini și roze,
din stele-mi dai să beau venin,
mă cauți pe străine poze,
torni foc în cuget fără vin.

În mreaja ta mă ții geloasă
din curcubeu să nu mă-nfrupt,
când ești ursuză și ploiasă
mă învelești cu cerul rupt.

Și-mi crești singurătate-n fire
când luneci prin al meu pustiu...
Ești adorată ca un mire,
îmi ești și viață și sicriu.