Offline

Te chem dar îmi răspunde

cuvântul tău nespus...

Iubirea ta să fie

cu geana în apus?

Sau ţii acum în braţe

alt dor cules de vis?

Sau focul ce-l aprinsem

cu rimele, s-a stins?

Te strig cu roua pleoapei

orfană de-al tău chip

dar mi-e ecou tăcerea

făr'spaţiu, fără timp,

şi ruga mă apleacă

spre-o filă fără grai

ce-mi spune că silabe

tu pentru mine n-ai.

Te-aştept chiar dacă lumea

e-un orizont pustiu

că lângă al tău nume

e un "offline" neviu,

şi îmi hrănesc speranţa

cu verbul scris demult

când mă aveai iubită

şi eu când te-am avut...