vineri, 23 august 2013

Gură de rai

De-o vreme caut rimă pentru ţară:
prin cronici, pe la clasici răsfoiesc -
toţi într-un glas îmi spun: "e o comoară",
e-un colţ de rai pământul strămoşesc.

Şi chiar de-a fost supusă şi rănită,
şi chiar de i-i pământul zdrenţuit,
iar limba de acasă-i fu gonită
şi un final părea că-i e sortit,

o mai vedem pe hartă cum pulsează,
deşi-i cu un hotar în carnea ei
iar marea la sud-est doar o visează
şi munţii îi sunt astăzi străinei,

ea totuşi este vie şi ne cheamă
cu glas de tricolor nemuritor,
spre-un mâine optimist, lipsit de vame,
senin, independent, biruitor.

Azi te felicit, dulcea mea Moldovă,
că ai  şi libertate, şi un grai,
şi să-ţi declar pot în natala-mi slovă:
- Mi-eşti cea mai dragă, gura mea de rai.

miercuri, 14 august 2013

Căpşuna

Ieri împărţeam căpşuna-n jumătate -
eram sătui de poame şi sărut.
Speranţele pulsau învecinate
când ne găseam în visul dispărut.

La prânz muşcam aceeaşi ciocolată,
dulceaţa ta la cină o aveam,
privirea-ţi mă-nvelea, imaculată,
şi ne-aştepta norocul lângă geam...

...

Azi am cules o poală de căpşune
dar nu mai au aromă şi nici gust...
Fără bomboane soarele apune
iar patu-i rece, e vârtos, îngust...

Ho'oponopono

Când stropi de ploaie
te curg şiroaie
şi miezul iernii
te ia captiv,
cu glas  fierbinte
să ceri cuminte
punând silaba
pe-un vechi motiv:

te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...

Şi nu mai plouă,
nu e nici rouă,
nu te mai ninge
cu gând amar,
mai blând e Cerul,
mai viu misterul,
iar acest cântec
un dulce dar:

te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...