luni, 14 martie 2016

Îndemn

Să nu vă lepădați, copii, de mama,
Ca Dumnezeu să nu vă părăsească,
Căci mama e cuvîntul care roagă  
Divinitatea să vă ocrotească.

Copile, nu fă mama să suspine,
Că n-ai să ai de la Cel Sfînt iertare,
Cînd mama ta se zbate-n suferință,
Pe Dumnezeu, ca și pe ea, Îl doare.

Și să nu uiți ca să revii la mama,
Cît te așteaptă, cît mai este vie...
Cum îți va fi, cînd frîntă de tristețe
Ea va pleca în humă pe vecie?


luni, 8 februarie 2016

Răzbunare

În a mea tăcere
Sta  a ta chemare
Dar rutina zilei
Mă lega de  zare.
Așteptam duminici
Să te chem la cină.
Azi e sărbătoare
Eu te chem, hai, vină...

Nu-ți mai plînge rana
E și ea o școală
Un eseu cu lacrimi
La destin în poală.
E o încercare
Pulsul să ți-l simți
Să devii mai tare,
Geamătul să-ți minți.

Cînd lovești cu spada
Care te-a lovit
Asta te va face
Să fii fericit?
Crezi că o durere
Poate alina
Febra suferinței
Din făptura ta?


sâmbătă, 6 februarie 2016

Lumină-n humă

De toate-au fost, iubite
în veacul meu deja:
și-amurg de suferințe,
și nopți de catifea
cu șoapte moi sub lună,
și lacrimi de regret,
și floare în cunună,
iar eu... aștept... aștept...

Cu ochi legați de zare,
cu inima – de cer
de-o taină, nu știu care,
la prag mai stau străjer.
și mă dezleg de soartă,
de lut mă detașez,
pe curcubeu călare
ca pruncul mă așez.


Spre aștri strig chemare
și brațele întind,
să lunec din uitare,
de foc să mă ating,
să simt că-s o lumină,
o  gamă de culori
ce se preface-n humă
de mii și mii de ori.

miercuri, 3 februarie 2016

Unde ești?

Unde ești fărîma cea din mine?
Să te cos la trupu-mi sfîrtecat,
Să te-aștern în patul de suspine,
Să te-adun la visul spulberat?

Unde ești? 
Să-mi pui pe frunte palma,
Să mă iai de mînă și să taci,
Gîndul meu să-ți intoneze gama,
Cu-al tău gînd ursita să-mi descfaci.

Unde ești? 
Că nu-mi auzi chemarea?
Și mi-i frig, mi-e trist lîngă străin.
Mi-i deschisă-n miez de viață zarea
Dar ca la-nceput – același chin.

Unde ești? 
Să nu fiu singurică,
Vreau  să vin, tu singur să nu fii.
Lîngă tine să fiu iarăși mică
Și să cresc așa cum tu mă știi.

luni, 25 ianuarie 2016

Ah!...


Din nou ai fost la mine azi, iubite,
iar eu, vai mie, iar n-am fost acasă
să te primesc aşa cum se cuvine:
cu zâmbet dulce şi cu pus pe masă. 

Te-aş fi luat cu şoaptă drăgostoasă,
vobindui câte-n lună şi în stele
te-aş fi minţit că-s tânără, frumoasă
şi ochi-mi sunt ca două viorele. 

Dar am întârziat, ca altă dată
nui mai am chipul ce m-a prins în plasă,
ci doar ecou de paşi mai am în poartă
când dor nebun de tine nu mă lasă.

duminică, 24 ianuarie 2016

Pe furiș

Картинки по запросу poze romantice
M-am speriat şi am fugit din primăvară
în lutul ud, fărâmiţat de remuşcări,
am spart oglinda-nverşunată a ocară,
şi-am refuzat pentru suspine, vindecări.

În miez de nopţi ştergeam chemarea-ţi de pe vise
spălând sărutul implantat în amintiri,
cercând destinul să-l trăiesc după culise,
să uit a firilor pojar, în împletiri.

Cu palme-nchise, înălţate către stele,
pentru-o iubire interzisă imploram,
altar să-nalţ din geana plină de mărgele,
smulgând bobocii de april cu tot cu ram.

Dar peste veac mă mai strecor în fapt de seară
să mă ating de-a ta furtună pe furiş;
împovărată de regrete, ca o fiară,
îmi vindec rana, tăinuită în hăţiş.

Tîrziu...

Târziu mi-ai nins cearşaful cu petale,
troiene scuturam din calendar
şi verile-mi păreau deja banale,
mă dezmierdam în leagăn cu brumar.

Târziu s-a copt cireşul cel văratic,
pe ramul gol ploua cu ruginiu,
mă îndemna spre zbor un vis molatic
cu fulgi măşcaţi pe creştet castaniu.

Târziu, luai bilet... pustiu în gară,
peronul ud mă urmărea ursuz
cu un miros trecut de primăvară
în pulsul rimei cu fior confuz.

Târziu... se-nnoadă cerul meu cu huma,
duminici pe alături iute fug,
speranţele mă lasă precum spuma
şi se topesc pe geană ca un fulg.

Strigăt

Un strigăt obosit de-atâta dor
a îngheţat pe geana disperării
înlăţuit de şoaptele ce dor
surpate în abisul neuitării.

... În ziua când sosii, te-am petrecut,
fiind alături, tu erai departe,
în luptă fără armă, fără scut
mă aruncai în nopţile deşarte.

Speranţe dezghiocam în aşternut
şi sărutam blestemul de pe buze
împăturind un veac la doi, trecut,
lăsat la coş de tine, fără scuze...

Cu pozele nerupte în album
pictând un zâmbet fals pentru vecine
culeg cu tâmpla clipele: bum-bum...
în casa noastră - leagăn de suspine.