Târziu mi-ai nins cearşaful cu petale,
troiene scuturam din calendar
şi verile-mi păreau deja banale,
mă dezmierdam în leagăn cu brumar.
Târziu s-a copt cireşul cel văratic,
pe ramul gol ploua cu ruginiu,
mă îndemna spre zbor un vis molatic
cu fulgi măşcaţi pe creştet castaniu.
Târziu, luai bilet... pustiu în gară,
peronul ud mă urmărea ursuz
cu un miros trecut de primăvară
în pulsul rimei cu fior confuz.
Târziu... se-nnoadă cerul meu cu huma,
duminici pe alături iute fug,
speranţele mă lasă precum spuma
şi se topesc pe geană ca un fulg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu