Un strigăt obosit de-atâta dor
a îngheţat pe geana disperării
înlăţuit de şoaptele ce dor
surpate în abisul neuitării.
... În ziua când sosii, te-am petrecut,
fiind alături, tu erai departe,
în luptă fără armă, fără scut
mă aruncai în nopţile deşarte.
Speranţe dezghiocam în aşternut
şi sărutam blestemul de pe buze
împăturind un veac la doi, trecut,
lăsat la coş de tine, fără scuze...
Cu pozele nerupte în album
pictând un zâmbet fals pentru vecine
culeg cu tâmpla clipele: bum-bum...
în casa noastră - leagăn de suspine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu