miercuri, 5 aprilie 2017

Urma rănii

Vreau să m-atingi pe creștet
Cu palma runei scrise
Pe-o muchie de scenă
Ivită din culise
Să te apleci cu gândul
În miezul de durere
Ce visu-mi țintuiește
Din zvâcnet spre cădere.


Vreau să m-ating de fruntea
Plecată-n veșnicie
În liniștea albastră
Să-mi faci un loc și mie
Ca prefăcuți în cântec
Pe note de lumină
Să-nmiresmăm tăcerea
Și-amurgul ce suspină.

Și să trăim aevea
Născut în nebunie
Ist vers ce-mi stânge febra
Și urletu-a pustie
Iar pacea de sub aștri
Să ne sărute urma
De rană amputată
Îmbrățișați cu bruma.

joi, 23 martie 2017

Iubirea lutului

Картинки по запросу poze triste amintiri frumoase
Nu-ți mai doresc iubirea
De lut în lutul meu
Ce trece până-n ziuă
Și-ți aminteștești cu greu
Că am și eu un nume,
Că-s strop de Dumnezeu,
Că pot urca cu visul,
Că am aripi și eu...

Mai bine solitară,
Cu strigătul din vers
Mă legăn precum pruncul
La sân de Univers.
Căci  singură-s cu tine
Sub brațul tău de ger,
Cu vorba ta pustie
Și inima-ți de fier.

În lumea mea mă lasă
Stăpână nesupusă
O rană pe țărână
În patul tău intrusă.
Căci mult prea trădătoare-i
Iubirea ta de lut
Cea fără veșnicie
Și fără început.

miercuri, 8 februarie 2017

Ultima pauză

Картинки по запросу desene triste de dragoste
Iar pauză...
Durere în răspuns...
Tăcerea neagră m-a-ncolțit în vene,
Ca șarpele cuvântul tău nespus
Cu fulgi de gheață s-a lăsat pe gene.

Cu orice gând tăcut te-ndepărtezi,
Crescând sub urma tălpii tale ură,
Să nu-mi doresc plecarea să-mi urmezi,
Să nu-ți vreau stropul rece pe arsură.

În umbra mea am învățat să stau,
Ea îmi cunoaște  zâmbet și suspine,
Cu mână rece de-al meu braț mă iau
Și mă conduc în viața fără tine.

Căci pauza s-a contopit treptat
Cu un final de vals în toiul iernii.
Făptura mea duetul a uitat,
S-a resemnat să zacă-n balta pernei.

Și nu mai vreau s-o iau de la-nceput,
Căci pauza de mâine astăzi doare.
S-a stins febril fiorul conceput,
„Adio” trist pulsează la chemare.

Pat pe orizont

Картинки по запросу poze romantice de despărțire

Doresc o pauză, aripile mă dor,
prefă-mă, Doamne, iar în boţ de humă,
am obosit să mă târăsc, să zbor,
să mă adun la termen fără sumă.

Am consumat şi ură şi iubiri
şi înălţări pe laude fictive,
o frază vreau la "ultimele ştiri":
- A fost... s-a dus cu umbrele nocive...

Ca moştenire rimele vă las:
când triste, când de dor, când jucăuşe,
să le aveţi toiag pentru popas,
să vă-nsoţească-n visele ghiduşe.

Cu ele eu duminici am trăit,
fugând de săptămânile tacite,
dar totu-i spus, mi-e gândul pustiit,
vreau pat pe orizonturi amurgite.