Urma rănii

Vreau să m-atingi pe creștet

Cu palma runei scrise

Pe-o muchie de scenă

Ivită din culise

Să te apleci cu gândul

În miezul de durere

Ce visu-mi țintuiește

Din zvâcnet spre cădere.

Vreau să m-ating de fruntea

Plecată-n veșnicie

În liniștea albastră

Să-mi faci un loc și mie

Ca prefăcuți în cântec

Pe note de lumină

Să-nmiresmăm tăcerea

Și-amurgul ce suspină.

Și să trăim aevea

Născut în nebunie

Ist vers ce-mi stânge febra

Și urletu-a pustie

Iar pacea de sub aștri

Să ne sărute urma

De rană amputată

Îmbrățișați cu bruma.