Din nou la tine-n braţe viscoleşte-
prinzi stele moi, admiri şi te încânţi,
din nou nu vezi cum geana mea vâsleştze-
spre munţi de gheaţă visul îţi avânţi.
Din nou pe buze prind singurătatea
când gura ta culege praf de cer
şi stropul zilei mi-l ucide noaptea
spre zori de zi cu pleoapele de fier.
Cu febra firii strig spre palma-ţi rece
şi mă preling cu ochii într-un lac,
căpruiul orb de alte gânduri, trece
şi şarpele-n suspin îl fac colac.
Te miri de ce venin e azi pe rouă?
De ce în ploi se-neacă geana mea?
La tine-n braţe e o iarnă nouă,
de gheaţă-ţi este multrâvnita stea.
