* ultimul bilet

o siluietă pe peron
în miez de noapte
сu tălpile pe hăul nedecis,
o intersecţie
de lacrimi fără şoapte,
de roata trenului
încă un vis ucis.

Mai adunăm
fărâmiturile de clipâ
pentru un gest, un zâmbet, un sărut,
dar umbra ta

sub felinarul pal
în pripă
în urma geamului murdar a dispărut.

O noapte dizolvată-n fum şi bere,
durere scotocită de străini,
un flirt cu chicoteli
printre unghere,
sudoare şi parfum,
priviri cu spini...

Şi-o cuvertură rece şi slinoasă
pentru dezamăgire
vechi sonet...

Poate de astă dată-s norocoasă
să mă întorc cu ultimul bilet.