Iubitule...
Nu, nu ţi-am zis aşa-
sfios apusul ne privea sub geană,
iar clipele ţinându-se de şa
nu bănuiau de-a primăverii goană.
Iubitule...
Nici azi n-am cutezat...
Un fluturaş în plasa dintre tâmple
râpus peste bujorul retezat.
Genată...
Lasă mâine să se-ntâmple...
Iubitule...
Trecusei azi grăbit
şi indispus.
Ei, bine, altă dată...
Însă mă ceartă visul cam albit
şi ciobul din oglinda mea trădată.
Iubitule...
De geamăt mă sufoc...
Nu mai răspunzi,
iubită-ţi este huma.
Când am ratat amiaza cu noroc?
Ca mâine mă transform şi eu în spumă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu