vineri, 30 decembrie 2011

* univers plagiat

Tu n-ai cules petala amorţită-
alb vestejit mă-mbracă în ninsori
şi-n basmul vechi de noapte însoţită
mă furişez sub vrafuri de scrisori.

Pe cer brăzdat şi fără săptămână
cu zdrenţe de duminici în zenit
pe sclava care sunt mă fac stăpână
să desenez plecări în infinit.

Nu ştiu să mor- trăiesc a doua oară
în univers pe pânză plagiat
din sipeţel prădat, fără comoară
de virusul "amor" contagiat.

Şi doar cu talpa goală şi rănită
alerg în anotimpul scuturat
de viaţă şi de moarte huiduită
prin veac orfan de înfloriri ratat.

duminică, 25 decembrie 2011

* dor curmat

Anotimpul cărunt
se prelinge prin verde,
nori pe chip aşternând
visu-n ceaţă îmi pierde,
mă despoaie de frunze,
sărbători cu desert
să mă-mbrace-n furtună-
zbor de fluturi să cert.

Stropul vinei amar
în pustiu mă adapă,
galerie prin gând
şi orbita mea sapă,
căci pe geana ta plouă
cu suspin funerar
adunat de sub piatra
de la ultim hotar.

Rima nopţii ating
cu arsura în palmă,
mă strunesc ca un arc
peste victima calmă,
şi te chem, te alung
tot uitându-mă-n urmă
să văd ultimul dor
cum amurgul îl curmă.

luni, 12 decembrie 2011

* singurătăţi nocturne

Orizontul se prelinge-n coaja nopţii,
valsul zilei se piteşte-n geamul ud,
mă ascund în gară de blestemul sorţii,
ambalez în ritm şi rimă gândul nud.


Fericirea-nfăş în giulgiul de mătase,
vame pun la uşi, la porţi şi la cărări,
pleoapa culc peste dorinţe nesfioase
împletind în păr cunună din uitări.


Mă alin cu umbra şoaptelor topite
din ecoul consumat în primăveri
când fiori înmugureau pe vis, iubite,
într-o eră fără mâine, fără ieri.


Strâng în palme praful clipei scuturate
şi cenuşa calendarului finit
să le-aştern pe rana bolţii-nsingurate
pentru cânt curmat şi basm neâmplinit.

miercuri, 7 decembrie 2011

* prizoniera labirintelor

Mă-ndepărtez cu încă o ninsoare
de fluturii rămaşi în primăveri,
orbecăind înfrântă de visare
prin labirint întemniţat în ieri.

Prizoniera nopţii virtuale -
înveşnicesc minciuna în destin
momită de puzderii de vocale
şi dulcele din seva de pelin.

Răspund chemării umbrei fără voce,
fantome prind la braţ şi mă încânt
de strigătul tăcerilor feroce
rugina din retină să-nspăimânt.

Aduc orbita-n roz cules din rouă,
mă-nvălui cu amurgul purpuriu
şi până-n zori pictez pe-o pânză nouă
alt labirint, la fel de fumuriu.

marți, 22 noiembrie 2011

* Frunză în april

Un strop de nostalgie s-a prelins
pe frunza-ngândurată, obosită
cu verdele de viscole învins
să-şi mai dezmierde ultima iubită.

Să-i mângâie petalele de-argint-
un alb lăsat sub pânza de ninsoare,
să caute popas prin infinit
întemniţat în propria-nchisoare.

Să mai trăiască încă un april
în vis străpuns de glasuri nou-născute
cu zvon de muguri şi ecou de tril
sorbind din roua scursă printre cute.

S-aştepte o furtună pentru zbor
să-i dezmorţească trupu-atins de brumă
şi încălzit de ultimul fior
să se transforme-n bulgăraş de humă.

luni, 21 noiembrie 2011

* inocenţă

Am tot crezut amiezilor de vară
dar toamnă-i azi în visul amurgit,
ploi ciobăneşti mă-nfruntă a ocară-
ghiduşul august iar m-a amăgit.

Speram la zbor pe-aripi de păpădie
zidind castel pe roz de curcubeu,
dar mă deşteaptă-a toamnelor stihie
şi cerul umed, cenuşiu şi greu.

Uitai să-mi scot năframa de mireasă
şi filele să rup din calendar,
dar a intrat pe poartă ceaţa deasă,
mă-mbrăţişează viscolul ştrengar.

În leagănul ţesut din inocenţă
am tot cules a stelelor nactar
şi n-am simţit a clipelor cadenţă
că au ajuns la piatra de hotar.



joi, 10 noiembrie 2011

* spre miez de viscol

De-o vreme curg mai mult pe verticală
lăsând în urmă nori şi curcubee,
tot mai amar torn mustul în vocală,
mai rar m-aştern chemare de femeie.

Nu mă ascund de viscol şi de ploaie,
nu-mi pasă de oglinda supărată,
nu mai usuc obrajii de şiroaie,
în soartă bafta o declar furată.

Mă culc pe-o frunză umedă de toamnă
să mă prefac cu ea în fir de humă,
ucid în acte numele de doamnă,
mă logodesc cu geamătul din brumă.

Ca pe un zmeu las vara-n zbor - rup sfoara,
spre miez de viscol plec cu barca spartă...
Zădarnic am săpat - minţi comoara,
azi solitară-n iarnă-s fără hartă.






miercuri, 2 noiembrie 2011

* cântecul verdelui trădat

Mai freamătă-n rugină stropul verde,
tresar pe gene pui de licurici,
în brumă visul fluturii îşi pierde -
cu desfrunzirea geamătu-s amici.

Adun în pumn feliile de soare
pe chipul pal duminici să aprind,
de curcubeul stins să leg izvoare-
în pleata rară mici nădejdi să prind.

Amurgul înfăşor în somnifere,
rup foi din calendarul devastat
şi sper pe ram o nouă înviere
de verde crud în cântecul trădat.

marți, 1 noiembrie 2011

* toamnă-n gânduri


Nor de gânduri desfrunzite
smulge zborul din aripi,
leagă visele cosite,
prinde fluturii în ghimpi,

pradă cântul din vocale,
mă hrăneşte cu minciuni,
mă culege din petale,
mă despoaie de minuni,

orizontul împleteşte
în cununi de nenoroc,
peste şoapta mea loveşte
s-o îngrop fără soroc,

ca pe-o umbră de chemare
înghiţită-n nerăspuns
mă destramă a uitare
lunecată spre apus...




luni, 17 octombrie 2011

* Călăul inspiraţiei (toamna)

Mă poticnesc de visele pitite
sub vraful ud de aur efemer,
şi mă destram cu umbrele grăbite
a clipelor lipsite de mister.

Un veac cărunt, uitat de sărbătoare
azi mi-e amant, călău şi rob supus
în pat de curcubeu fără culoare
cu geana sprijinită în apus.

Nezâmbetul pictat pe gura nopţii
veghează verbul sur rămas în ploi
şi îmi despoaie ramul veşted hoţii
de licurici aprinşi pe albe foi.

Aştern pe mine zdrenţele de brumă
un gând curmat de toamnă să-ncălzesc,
dar mă prefac treptat în praf de humă
cu frunzele ce-n mine putrezesc.

vineri, 23 septembrie 2011

* temnicer iluziei

M-e soarta azi o uşă sigelată
în melodia pasului tău stins
prin roi de fluturi cu aripi din vată,
de umbrele amurgului învins.

În loc de-adio- file de tăcere,
un tren venit cu un cupeu pustiu,
un vis, de bruma toamnei, în cădere
şi gheaţă în fior de azi neviu.

O rugă între palme, fără vlagă,
înfiptă-n gând de lacrimă curmat,
în prag de curcubeu din nou oloagă
cu chipu-ţi pe retină imprimat.

De astăzi cu oblon peste-aşteptare,
în leagăn- orizontul fără cer,
pe frunte- sugativa de uitare,
iluzia de azi, cu temnicer.



duminică, 11 septembrie 2011

* zdrenţe din destin


Spre tine-o vară-ntreagă-am tot fugit
destinul transformând treptat în zdrenţe,
amurgu-n firea mea am amăgit
şi-am încuiat valiza cu poveţe.

Uitând de episodul din final,
cortina coborâi la repezeală,
am şters decorul devenit banal,
pornii să ţes act nou fără urzeală.

În flacăra prelinsă din cuvânt
m-am cufundat ca-n labirint de vise-
o aşchie pe val purtat de vânt
prin mare de dorinţe nedecise.

Dar scena ta e pentru un actor,
în sală eu- cu rolul de paiaţă
pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

* În nicăieri


Revin în nicăieri de-atâtea ori
unde destinul ne-ncetat mă minte
să împletesc silabe în fiori,
să-mi zici:"iubito", eu să-ţi zic "iubite".

 Azi iarăşi din iluzii mi-ai şoptit
cu joc de rime la a mea chemare,
dar n-ai fost tu, în gândul tău pitit
e verb străin, neviu, fără culoare.

Cu snop de aşchii din acelaşi dor
înfipte în duminica târzie,
în noaptea-mi disperată iar cobor
cu sufletu-n ninsoare, fără ie.

Din nou în rouă zâmbetul îngrop-
din nicăieri mă reântorc în soartă
şi las să treacă clipele galop
pe lângă fruntea-mi sprijinită-n poartă.

joi, 8 septembrie 2011

* Rutina


Demult străini, în trenuri diferite,
captivii fericirilor de lut
ne furişam în vise ne-mplinite
să ţesem din a nopţii şoaptă scut.

Bem plictisiţi cafeaua de rutină
ieri dulce, azi- aproape fără gust,
smulgând cu greu duminica din tină
nutrim speranţa stropului de must.

Te minţi... mă mint cu laurii de ceară
şi serenade scrise pe nisip
înlănţuind dorinţa ca pe-o fiară
în ciobul de oglindă fără chip.

De taine, însă, gândul ne despoaie,
înăbuşim un geamăt a regret,
pictăm imagini făr-destin pe foaie,
înveşnicim o oază în deşert.


* doi străini


Reproşul rece: "te-am iubit, dar tu..."
îmi smulge curcubeul din visare-
nu, nu iubeai, iluzie doar fu,
un zbor de fluturaş din floare-n floare.

Petale căutai pentru popas
să-ţi legene aripa obosită,
cărare să mă fac sub
al tău pas,
dar în dorinţe nu-ţi eram ursită.

Alături doi străini... te căutam,
te dezmierdam cu rimele... zadarnic,
prea frig mi-era să-ncerc să te mai am,
să fiu altar pentru un vis făţarnic.

Te chem şi azi, deşi acelaşi ger
e între noi şi şoapta ţi-e ninsoare...
De ce atunci cu inima spre cer
spre chipul tău mă-ntorc ca după soare?


marți, 6 septembrie 2011

* vis furat...



Aprilul meu a-mbobocit abia acum
în dor răscopt, încondeiat de prima brumă,
când primăvara mi-a lăsat doar iz de fum
iar fericirea mi-a promis un cuib în humă.

Rupeam destinele bucăţi (nu doar al meu)
zideam castele pe tărâm ştiut din basme
şi căutam (o, numai nu pe Dumnezeu)-
o lume roză, îmbibată cu fantasme.

Aştern pe filă astăzi augustul ratat
şi chipul drag... în rama sorţii- o icoană
să mă alin cu vis din şoapta ta furat-
nectar de rime presărat sub trista-mi pană.

luni, 5 septembrie 2011

* Iubeşte-mă...


Iubeşte-mă...
aripa
în toamnă-i ferecată
cu vara obosită
iluzia-i plecată,
amurgul mai scrutează
în mine depărtarea
dar nu ademeneşte-
în plumb se-nchide zarea.

Iubeşte-mă, căci doare
semnalul de plecare
cu dorul ud pe geană
stau- sală de-aşteptare,
petrec vagoane pline
de clipe consumate-
din veşnicie smulse,
din carnea mea săpate.

Numeşte-mă "iubită"
în vis muşcat de brume,
îmi leagănă apusul
pe steaua fără nume...
Iubeşte-mă
mă cheamă
mă minte
mă dezmiardă...
brumarul să se-ndure,
aprilul să te creadă.

luni, 29 august 2011

* joc de minciuni


Mă joc cu tine să mint viscolul din pleată,
duminici false peste zdrenţe vechi îmbrac,
pe pânza sumbră mai pictez o albă pată,
gătind în perle un destin cărunt, sărac.

Un dor orfan alint cu rime-mprumutate,
înfăşur noaptea în cuvântul nerostit,
cârpesc cu şoapte dulci aripile purtate,
de strune noi ating arcuşul amuţit.

Dar nu mai crede... reproşează din oglindă
sărutul toamnei scuturat în curtea mea,
din somnifere stau iscoadele la pândă
turnând tăciune peste-aprilul ce glumea.

Stau năucită între uşile-ncuiate,
fac cuib în humă pentru vis din labirint,
din colivie scap suspine despuiate
căci nu ştiu- mâine despre ce să mă mai mint?

sâmbătă, 27 august 2011

* strop de primăvară (în toamnă)



Aromă de toamnă pătrunde în vene,
îngheaţă fiorii, se-nfibge-n zenit,
cu moi nostalgii mă atinge pe gene,
închide oblonul din vis infinit.

Nu bat cu chemări în cutia poştală,
spre poza din net pe furiş nu privesc,
nu-ncerc noi pricini să-ţi mai trec prin mahală,
speranţe-n castel de nisip să cerşesc.

Cuminte mă las pe o bancă pustie
la vechiul peron, trenuri pleacă şi vin
cântându-mi refren la povestea târzie
şi caut răspuns în paharul cu vin.

În stropul amar e din nou primăvară
e zâmbet şi şoaptă în leagănul nins
şi noapte pe rug- tu şi eu într-o pară...
în zori însă toamna din nou a învins.

duminică, 21 august 2011

* plată iluziei


O umbră de iluzie venii
cu mugurii plesniţi în miez de vară,
în firea-mi primăvara să învii,
s-aşterni în patul rece limbi de pară.

Mă dizolvai cu spuma din cuvânt
în şoaptele-ţi brodate cu jăratic,
polen de vrajă spulberai în cânt,
păşind grăbit prin veacul meu apatic.

Metafore să ţes peste arsuri
cu ochii tăi, cu gura ta, cu vise...
de geana mea stropită să te-nduri
şi basmele din soarta mea omise.

Captivă-s azi în dor împrumutat-
o Ană într-un zid de ciocolată-
icoană-n suflet- chipul tău pictat
şi nopţi pustii- iluziilor plată.

marți, 9 august 2011

* nedumerire


Mă frânge un "de ce?" nedumerit
cu stropi măşcaţi pe rama fără poză
privită de un nume împietrit
sculptat într-o petală de mimoză.

Se-aşterne pe arsura din sărut
blestem de dor înmormântat în tină
pentru un vis promis dar dispărut
cu episod jucat după cortină.

Venin turnat din verbul tău nespus
îneacă cer lipsit de curcubeie,
înmormântând speranţa în apus
răpind din şoaptă ultima scânteie.

Cu miezul din suspin să te hrăneşti
săpând tăceri în carnea mea rănită
amurgul cu nesomn să împleteşti
lovind iubirea mea nedumerită.

* o zi de vis


Mi te-ai răpit din cer cu tot cu soare,
sub ploaie ochii verzi mi-ai eclipsat,
privesc la orizont printre izvoare
cu zâmbetu-n giulgi aspru deghizat.

O zi mi-ai fost vis jun de primăvară,
mi-ai presărat steluţe pe pervaz,
ai nins scântei în nopţile-mi de ceară
flori de bujor sădindu-mi în obraz.

O zi mi-ai dat, să caut veşnicia
în labirint pictat de univers
zidind din praf de stele căsnicia
într-o dimensiune de revers.

Dar mi-ai lăsat semn mut de întrebare,
pe prag jăratic, viscol în destin,
de şoaptă suspendată o chemare
şi cântece cu-aromă de pelin.

luni, 8 august 2011

* castele de nisip


E primăvară
pe cărarea din destin-
ascund sub pleoape
chipu-ţi dulce şi senin,
vin pe furiş
să-ţi spun în şoaptă
"mi-a fost dor..."
mă plec spre şoapta-ţi
inundată de fior.

Se scaldă-n rouă
fericirea ce-o trăiesc-
acuză cerul
şi pământu-al meu "iubesc",
vin ca o hoaţă
să te chem, să te sărut,
s-aştern ofrandă
peste dorul meu durut.

Zbor printre stele
când cu vorba-ţi mă cuprind-
snopi de vocale
licurici în piept aprind,
zidim castele
din nisipul clepsidral
schimbând amurgul
pe o noapte de coral...

vineri, 5 august 2011

* dezmierdare


Iubite, vin aici să te dezmierd
cu şoapta nopţii strecurată-n vene,
minciuna să ţi-o cer şi să te cred
dorinţa-mi ascunzând-o după gene.

Să-ţi dăruiesc o noapte de april
la pieptu-mi de codană visătoare,
să te aprind cu dorul meu febril
din braţele-mi zidindu-ţi închisoare.

Să te alint cu şoapte de amor,
să-ţi dărui firea mea neogoită
sclavi devenind aceluiaşi fior
încătuşaţi în mreajă de ispite.

Vin să te chem:"iubite, te doresc...
mi-e rece, ninsă casa fără tine,
în prag de toamnă-mi eşti un strop ceresc
din martul care-n mine se reţine.

* surâs de anonimă


Culc în metaforă amurgul ostenit,
sub ciob solar cufund amarul dintre pleoape,
altar pustiu ascund în toamna din zenit
şi vin la tine- azi îmi eşti cel mai aproape.

Nu voi cerca orbita-n van să-ţi răvăşesc,
să mă strecor cu valsul nopţii în duminici...
mă voi juca pe gura ta cu "te iubesc"-
prin legea runei să ne ştim amanţi-logodnici.

Te voi iubi în miezul viselor din nopţi,
mă vei găsi pe-o filă-n vers nescris brodată,
te voi chema din fiebra anilor necopţi,
îmi vei răspunde din romanţa necântată.

Şi-o să te am din nou pe braţ iubit-tăcut
înveşnicit într-un surâs de anonimă
lăsat în trupul meu cu pruncul nou-născut-
din şoapta ta căci concepui o nouă rimă.


vineri, 15 iulie 2011

* toamnă-n vară


Nu te mai chem, e vara pe sfârşite
deşi abia e luna lui cuptor,
dar frig îmi e de lipsa ta, iubite...
Ştiu, în destin mi-ai fost un călător.

Ieri m-ai atins cu-o boare de căldură,
m-ai inundat cu arşiţa din verb,
m-ai dezmierdat cu-a buzelor arsură
în dorul renăscut să mă mai fierb.

Dar scurtă a fost clipa întâlnirii-
cu ultima silabă te-ai topit
şi am rămas să-nfrâng suspinul firii
pe leagăn de nesomn nocturn răpit.

Ştiu, mâine vii cu-o nouă alinare
să ne iubim cu cerul între noi,
îmbrăţişarea filei însă doare...
Şi iar e toamnă-n vară, iarăşi ploi.

joi, 14 iulie 2011

* sub promoroacă


Din geamăt smulg silabe pătimaşe
să te încănţi uimit, să mă admiri,
să înfloreşti pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri.

Suspină însă rima suspendată
de promoroaca-n nepăsarea ta
şi mai ucid un cânt născut de şoaptă
ca pruncul zămeslit fără de stea.

Trag orizontul mut peste sprinceană,
mă-mpac cu calendarul subţiat,
pun frunză de pătlagină pe rană,
mă iau de piept cu dorul înviat.

Şi mă cobor la capătul de vise,
mă învelesc cu giulgiul de minciuni,
pe raft pun fericirile omise
să-ncep speranţe noi de la o luni,

c-o să auzi silaba-mi pătimaşă,
ai să te-ncânţi uimit, ai să admiri,
vei înflori pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri...

marți, 28 iunie 2011

* Rămâi...


Rămâi la fel- chemare în furtună,
mănunchi de versuri şi iluzii dulci
să-mi prinzi din nou speranţe în cunună,
din păcura rutinei să mă smulgi.

Să-mi fii un far spre miezul pasiunii,
să mai trăiesc zenit de primăveri
la randevu pe strop din geana lunii,
în basmul fără mâine, fără ieri.

Să mă găsesc în braţe pătimaşe
când ramul din destin e viscolit,
să mă ascund de toamnele pizmaşe
şi veacul de duminici dezgolit.

Rămâi fior de tandră mângâiere,
minciuni şoptite-n clipe de amor,
o aşteptare-a nopţilor de miere,
loc de popas sub tălpi de călător.

luni, 27 iunie 2011

* Strigăt!


Un strigăt obosit deatâta dor
a îngheţat pe geana disperării
înlăţuit de şoaptele ce dor
surpate în abisul neuitării.
***
...În ziua când sosii te-am petrecut,
alăturea, erai deacum departe,
în luptă fără armă, fără scut
să mă arunc cu nopţile deşarte.

Speranţe dezghiocam în aşternut
şi sărutam blestemul de pe buze
împăturind un veac la doi, trecut,
lăsat la coş de tine, fără scuze...
***
Cu pozele nerupte în album
pictând un zâmbet fals pentru vecine
culeg cu tâmpla clipele: bum-bum...
în casa noastră- leagăn de suspine.

vineri, 27 mai 2011

* Târziu...


Târziu mi-ai nins cearşaful cu petale-
troiene scuturam din calendar
şi verile-mi păreau deacum banale-
mă dezmierdam în leagăn cu brumar.

Târziu s-a copt cireşul cel văratic-
pe ramul gol ploua cu ruginiu,
mă îndemna spre zbor un vis molatic
cu fulgi măşcaţi pe creştet castaniu.

Târziu luai bilet, deacum în gară
peronul ud mă urmărea ursuz
cu un mirpos trecut de primăvară
şi-n pulsul rimei un fior confuz.

Târziu... Se-nnoadă cerul meu cu huma
pe-alăturea duminicile fug
speranţele lăsându-mă ca spuma,
topindu-se pe geană ca un fulg.

sâmbătă, 14 mai 2011

* pe furiş


M-am speriat şi am fugit din primăvară
în lutul ud, fărâmiţat de remuşcări,
am spart oglinda-nverşunată a ocară
şi-am refuzat pentru suspine vindecări.

În miez de nopţi ştergeam chemarea-ţi de pe vise
spălând sărutul implantat în amintiri
cercând destinul să-l trăiesc după culise,
să uit a firilor pojar în împletiri.

Cu palme-nchise, înălţate către stele
pentru-o iubire acuzată imploram,
altar şi vreasc zidind din pleoapele-mi-mărgele
înmormântând boboci de-april cu tot cu ram.

Dar peste veac mă mai strecor în fapt de seară
să mă ating de-a ta furtună pe furiş
împovărată de regrete, ca o fiară
îmi vindec rana tăinuită în hăţiş.

* ultimul inel


Mă scutur de umbra brodată în huma
ce-mi leagănă visul pe pânza de giulgi
şi-ncerc resemnare-n destin pentru gluma
din zâmbetul verii gătită în fulgi.

Pun punct făr-a şterge semnal de-aşteptare
cearşaf când mă fac sub câlcâi de vlăstar
în calea uitării o piatră-n cărare,
o vamă loială la stâlp de hotar.

Din palme zidesc un altar pentru dorul
de legea de jos şi din Cer blestemat
cu veac ne-mplinit completându-i decorul
să plângă abisul de basmul curmat.

Chemată de lut şi respinsă de îngeri
înnod orizontul căzut în genunchi-
sub aripi victorii cu gust de înfrângeri
un ultim inel mă înlănţui pe trunchi.

duminică, 17 aprilie 2011

* evadare


Am evadat din nourul de gânduri
ce-mi reproşează zdrenţele de vise
înmormântate-n şoapte puse rânduri
de ne-ndurarea zilelor proscrise.

Am evadat din viscol de petale
trecute într-o pulbere din urne
conduse de suspin de balamale
ivite din rutinele diurne.

Am evadat din ultima chemare
de larma surdo-mută suspendată
când fără "nu" şi fără afirmare
pe ciob de dor rămasă-s disperată.

Am evadat... dar tu rămâi în mine
brăzdându-mi orizontul şi oglinda,
întemniţând intrarea în poimâine
din bolta sorţii aruncându-mi grinda.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

* sărut de primăvară


M-a sărutat pe buze primăvara
cu şoapta rimei, visul ce-mi veghea
şi-n verbul mort a înflorit vioara
să ne găsim din nou pe ciob de stea.

Mi-ai împletit cu zâmbetul vocala
o noapte schilodită bandajând,
ai şters cu noi speranţe îndoiala
aripi de fluturi să ne crească-n gând.

Şi în vâltoarea de furtuni stelare
din lipsa de duminici evadăm,
(eu- dor flămând, iar tu- o aşteptare)
în flăcări dintr-un rug să ne-nnodăm.

Să facem punte peste legea crudă
adăugând un proaspăt anotimp,
un curcubeu peste pleoapa udă
şi un altar la poale de Olimp.

joi, 17 martie 2011

* părăsită


Sub talpă- depărtare,
pe geană- cer străin,
în gânduri- nor de haos,
cu inima-n venin,
lipsită de duminici
pe leagăn viscolit
stau ţurţure cu picuri
în sufletul golit.

Vocalele refuză
în şoaptă să le-nşir,
amurgu-mi coase ie
din spini de trandafir-
tăcerea ta mă ceartă
cu visul ne-mplinit,
stau la-nceput de vară
cu iarna în zenit.

Te caut printre file
din vechiul calendar
unde-ţi păstrez ecoul
cum te-am ştiut- ştrengar,
risipitor de stele
cu-aprilu-n buzunar,
stăpânitor de rune
îndrăgostit hoinar.

Dar prea departe astăzi-
în soarta mea străin,
lăsată-n nor de haos,
cu inima-n venin,
lipsită de duminici
pe leagăn viscolit,
un ţurţure cu picuri
în sufletul golit.

duminică, 13 martie 2011

* muchie de final


Mă-nnod mai strâns cu talpa de pământ-
prea multă rouă mi-a stropit aripa,
s-au consumat silabele din cânt
şi s-a topit cu zarea-n neguri clipa.

Orfană stau la margine de vis
trădat cu rază-n geana dimineţii,
deacum- tăcere, totul a fost zis
şi îngropat în nemurirea ceţii.

Cu pas grăbit pe muchii de final
spre un poem de ultim zbor în faţă-
azi orice început îmi e banal
ca fulgi rebeli pe câmpul cu verdeaţă.

Prin toate verile-am trecut, în aur fals
sub ram pustiu îmi tălmăcesc menirea
eliberând al primăverii vals
să nu instig zadarnic împlinirea.

joi, 10 martie 2011

* inocenţă


Atâtea seri iluzia albastră
pe-aceeaşi pânză ambii desenam
până la zori, prin ciobul din fereastră-
ba-n chip de pradă... ba sfios vânam.

De-atâtea ori de febra-ţi pătimaşă
în miez de faur, ah, mă sufocam
ca-n maiul jun, în verdea lui cămaşă
cu inocenţă soarta îmi jucam.

Cu primul tren, la prima ta chemare,
cu-n vis la braţ, în urmă fără punţi,
prin şoapta ta de "ultimă-ncercare"
lângă pustui-mi arşiţa să-nfrunţi.

Dar la peron prin sticla sinilie-
o siluietă prinsă de-al tău braţ...
Sub talpa mea speranţa de hârtie
cuprinsă-n pară, firea mea- în lanţ.

Fără aripi, în liberă cădere,
cu geana udă, rima în suspin
şi-al tău sărut pe gura-mi azi e fiere,
dezmierdul tău- azi cupă cu venin.

miercuri, 9 martie 2011

* urme şterse


Zădarnic cauţi, a cules ninsoarea
acele două urme-mbrăţişate
când boarea nopţii a schimbat culoarea
ispitelor în vene furişate.

Adolescenţi la prima întâlnire
întârziaţi cu nişte zeci de toamne
verificăm în DEX ce e "iubire",
dar... pe de rost ştiam cândva, o, Doamne!

Prea complicată-i este tălmăcirea,
sau paşii am pierdut prin labirinte,
dar a zâmbit şireată fericirea
şi orizontu-n urmă-a tras cuminte.

Nu mai vorbim, cuvintele înşală,
ştim să zburăm deacum numai în vise-
pe frunte-mi pui cunună de vestală,
pe umeri- primăverile ucise.

Dar două urme şterse de ninsoare,
au fost, (sau ne-au părut) îmbrăţişate-
pun pe destin o pată de culoare,
dulci amintiri prin rime furişate.

marți, 1 martie 2011

* enigma


Aşa şi vei rămâne
enigmă din vocale
cu puncte de suspensii
pe visul obosit,
eu te-oi chema cu roua
turnată pe petale,
ştiu, mă-i lăsa în iarnă
în verdele cosit.

Nu te acuz, ştiu taina
căderii din orbită,
o încercasem toamna
când bruma-ntârzia,
azi bandajez cu rime
furtuna mea rănită,
iar tu rămâi acelaşi
fior ce mă-ncălzea.

Şi-n nopţi fără duminici
îţi voi trimite semne,
în larma din tăcerea-ţi
chemări voi auzi,
voi amăgi splendoarea
prelinsă prin arene
şi voi şopti pe gura-ţi
cu gura mea..
(si-si)

sâmbătă, 26 februarie 2011

* frig de singurătate


Din nou la tine-n braţe viscoleşte-
prinzi stele moi, admiri şi te încânţi,
din nou nu vezi cum geana mea vâsleştze-
spre munţi de gheaţă visul îţi avânţi.

Din nou pe buze prind singurătatea
când gura ta culege praf de cer
şi stropul zilei mi-l ucide noaptea
spre zori de zi cu pleoapele de fier.

Cu febra firii strig spre palma-ţi rece
şi mă preling cu ochii într-un lac,
căpruiul orb de alte gânduri, trece
şi şarpele-n suspin îl fac colac.

Te miri de ce venin e azi pe rouă?
De ce în ploi se-neacă geana mea?
La tine-n braţe e o iarnă nouă,
de gheaţă-ţi este multrâvnita stea.

miercuri, 23 februarie 2011

* prea târziu


Iubitule...
Nu, nu ţi-am zis aşa-
sfios apusul ne privea sub geană,
iar clipele ţinându-se de şa
nu bănuiau de-a primăverii goană.

Iubitule...
Nici azi n-am cutezat...
Un fluturaş în plasa dintre tâmple
râpus peste bujorul retezat.
Genată...
Lasă mâine să se-ntâmple...

Iubitule...
Trecusei azi grăbit
şi indispus.
Ei, bine, altă dată...
Însă mă ceartă visul cam albit
şi ciobul din oglinda mea trădată.

Iubitule...
De geamăt mă sufoc...
Nu mai răspunzi,
iubită-ţi este huma.

Când am ratat amiaza cu noroc?

Ca mâine mă transform şi eu în spumă...

luni, 21 februarie 2011

* joc cu rivali adoraţi


Să nu crezi şoaptei când te chem-
se joacă gândul
cu vii imagini ce s-au dus
tot rând cu rândul
prin filele de calendar
lăsând cuminte
o poză galbenă de ani-
să ţinem minte.

Să nu mai crezi că-s vreasc în rug
cuprins în pară
ca să mă potoleşti aştept
seară de seară,
mă joc cu zborul de scântei
pe-aripi de fluturi
să nu-mi scap brumele în tei
şi să mi-i scuturi.

Să nu crezi rimelor ce zic
că tu mi-eşti totul-
ai un rival ce îl ador
el mi-e Nepotul,
cu el te chem să ne jucăm
la rug în noapte
făcând vârtejuri de scântei
toastând cu lapte.

sâmbătă, 19 februarie 2011

* de la început


Să mai lăsăm, iubite, din amar.
Hai să vorbim cu ochii. În tăcere.
Să căutăm speranţe în brumar
căci braţul ostenit spre zbor se cere.

Hai să uităm de cerul trist şi ud
când s-a-necat în runa veninoasă
o pânză colorată-n verde crud
căci roua ne păru o zi ploioasă.

Să mai cârpim ruptura din destin
cu-o rugă "am greşit, te rog, mă iartă",
pe visul spart punând un colţ senin
înlăturând motivul pentru ceartă.

Să răsfoim albumul prăfuit
cu chipuri june, parcă demodate
şi încrezut să spunem:"am iubit"...
Nu vrei să mai trăim aceste toate?

joi, 17 februarie 2011

* ultimul bilet


o siluietă pe peron
în miez de noapte
сu tălpile pe hăul nedecis,
o intersecţie
de lacrimi fără şoapte,
de roata trenului
încă un vis ucis.

Mai adunăm
fărâmiturile de clipâ
pentru un gest, un zâmbet, un sărut,
dar umbra ta
sub felinarul pal
în pripă
în urma geamului murdar a dispărut.

O noapte dizolvată-n fum şi bere,
durere scotocită de străini,
un flirt cu chicoteli
printre unghere,
sudoare şi parfum,
priviri cu spini...

Şi-o cuvertură rece şi slinoasă
pentru dezamăgire
vechi sonet...

Poate de astă dată-s norocoasă
să mă întorc cu ultimul bilet.

vineri, 11 februarie 2011

*un vis strivit


Un ultim vis
un muguraş în brume
pe palmele rănite îl păstram
îl dezmierdam-
un prunc certat de lume,
de ochii răi şi pizme-l ocroteam.

Dar într-o zi
uitând de faţa dublă
a rimelor prelinse din fiori
cedasem visul
cu un preţ de-o rublă
pe spini de roze, însă fără flori.

Nu te acuz
eşti liber a alege-
sub talpa ta e visul meu ucis,
stropi de amurg
pleoapa mea culege
şi-nvăţ ce-i fericire fără vis.

Fac primii paşi
galactica-i pustie
toţi mişună, niciunde se grăbesc
strivindu-mi umbra
scrisă pe-o hârtie
din buchii vechi şi roase " te iubesc".

luni, 7 februarie 2011

* aripi în cenuşă


Sub cenuşa de timp
nestrivit de uitare
gândul stins în ecou
mai suspină şi doare,
revenim la cel joc
sub năframă de noapte-
un vlăstar inocent
în amurguri răscoapte.

Pe cearşaful de rug
îmi culcasem aripa
veşnicia să-mi fac
de-opotrivă cu clipa
şi-ntr-un snop de scântei
să-mi consum febra firii,
primii zori să-i ucid
cu finalul iubirii.

Cu aripa în scrum
şi privirea pe zare
plânge veacul plecat
moştenit de uitare,
doarme rima sub cap
şi-amintirea pe geană-
zdrenţe smulse din ani
pun bandaje pe rană.


miercuri, 2 februarie 2011

* Iubire care doare


Alerg spre tine,
ne-ntâlnim şi azi pe zare
în miezul verbelor
fiorul să-mi alinţi,
să-mi mângâi pleata
cu ploiţele stelare...
Dar palma-ţi lunecă
pe sânii Ei fierbinţi.

Zidim castele
cu ferestrele în vise,
în leagăn roze pun,
aştept să mă iubeşti
lăsând aripa
peste braţele-mi deschise...
Dar în extaz cu EA
suspini şi îi zâmbeşti.

Mă strângi la pieptu-ţi
cu polenul din silabă,
atingi cu buzele zenitul
când te chemdin dezmierdare savurăm febril, în grabă...
Dar soarta ta cu-a Ei se deapănă-ntr-un ghem.

Nopţi diafane petrecute-n desfătare
pictând imaginea portretului din gând,
iubite,însă, mângâierea ta mă doare-
îmi spui de dragoste pe EA îmbrăţişând.

marți, 1 februarie 2011

* Credinţă


Aş vrea să cred
că nu erai miraj
în universul meu
secat de vise,
când încercasem
în destin colaj
din fericiri furate, nepermise.

Aş vrea să cred
că nu era doar joc
cărarea împletită
în chemare,
când ai promis biletul cu noroc
şi curcubeu pe bolta-mi făr-culoare.

Aş vrea să cred că fi-va un zenit
când două umbre vor picta o pată
şi-un calendar ce-o filă a menit
pentru final de aşteptare plată.

Aş vrea să cred că te-oi numi IUBIT
şi veşnicia va-ncăpea în clipă
când vom gusta un strop din infinit
zburând în doi cu-o singură aripă.

Aş vrea să cred
că-n asta crezi şi tu...

duminică, 30 ianuarie 2011

* o viaţă la doi


Mai scrie de dor
chiar de ştiu că mă minţi,
să-mi scuturi pelinul din gene,
fiorul târziu
ca mai ieri să alinţi
căci doare ninsoarea din vene.

Troiene-s în vis-
pân-la vară e mult
zăpada-mi răpeşte bujorii,
culori de amurg
în tăcerea-ţi ascult,
de gându-mi se sprigină norii.

Mai lasă pe prag
o chemare în plic
să cred că mai ştii cum se zboară,
c-aştepţi lângă geam
de iubirea-mi să zic,
de rug ce nu poate să moară.

Vorbeşte-mi de-un cer
aşternut pentru noi,
lăsat pentru-o unică noapte
să fie o viaţă-mpărţită la doi
compusă pe file de carte.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

* fantezii


Nu mai aştept...
Aripile mă dor,
căzui din zbor
într-un marfar, în gară,
mă-nvăluie cu fulgi
al tău "mi-e dor"-
nu mai privesc în urmă,
fug din vară.

Iert inocenţa-mi
şi te las să pleci,
rămân aici
cu rima-mbrăţişată
şi-n nopţile
însingurate, reci
voi alina
iluzia trădată.

Voi şterge din silabe
chipul drag
şi voi cârpi
cu ţurţuri fericirea,
chemarea ta
voi mătura din prag-
deşarte fantezii
a fost iubirea.