sâmbătă, 2 aprilie 2011

* sărut de primăvară


M-a sărutat pe buze primăvara
cu şoapta rimei, visul ce-mi veghea
şi-n verbul mort a înflorit vioara
să ne găsim din nou pe ciob de stea.

Mi-ai împletit cu zâmbetul vocala
o noapte schilodită bandajând,
ai şters cu noi speranţe îndoiala
aripi de fluturi să ne crească-n gând.

Şi în vâltoarea de furtuni stelare
din lipsa de duminici evadăm,
(eu- dor flămând, iar tu- o aşteptare)
în flăcări dintr-un rug să ne-nnodăm.

Să facem punte peste legea crudă
adăugând un proaspăt anotimp,
un curcubeu peste pleoapa udă
şi un altar la poale de Olimp.

2 comentarii:

  1. Izvorul metaforei e totuna cu eterul, abisul si cotidianul Svetlanei!...

    RăspundețiȘtergere