Mi te-ai răpit din cer cu tot cu soare,
sub ploaie ochii verzi mi-ai eclipsat,
privesc la orizont printre izvoare
cu zâmbetu-n giulgi aspru deghizat.
O zi mi-ai fost vis jun de primăvară,
mi-ai presărat steluţe pe pervaz,
ai nins scântei în nopţile-mi de ceară
flori de bujor sădindu-mi în obraz.
O zi mi-ai dat, să caut veşnicia
în labirint pictat de univers
zidind din praf de stele căsnicia
într-o dimensiune de revers.
Dar mi-ai lăsat semn mut de întrebare,
pe prag jăratic, viscol în destin,
de şoaptă suspendată o chemare
şi cântece cu-aromă de pelin.
"Dar mi-ai lăsat semn mut de întrebare,
RăspundețiȘtergerepe prag jăratic, viscol în destin,
de şoaptă suspendată o chemare
şi cântece cu-aromă de pelin."
Îmi place!
N-am vrut să-ţi tulbur viaţa c-un sărut,
Nu vreau să-ţi las în faţă gânduri ce-au durut.
Vreau să-ţi rămână-n minte nopţile-n neştire
Când te-am chemat la stele,când te-am numit iubire
frumoase versuri, Anonimule,
RăspundețiȘtergerem-au dus la acele clipe cand
"m-ai chemat la stele,când m-ai numit iubire..."