Culc în metaforă amurgul ostenit,
sub ciob solar cufund amarul dintre pleoape,
altar pustiu ascund în toamna din zenit
şi vin la tine- azi îmi eşti cel mai aproape.
Nu voi cerca orbita-n van să-ţi răvăşesc,
să mă strecor cu valsul nopţii în duminici...
mă voi juca pe gura ta cu "te iubesc"-
prin legea runei să ne ştim amanţi-logodnici.
Te voi iubi în miezul viselor din nopţi,
mă vei găsi pe-o filă-n vers nescris brodată,
te voi chema din fiebra anilor necopţi,
îmi vei răspunde din romanţa necântată.
Şi-o să te am din nou pe braţ iubit-tăcut
înveşnicit într-un surâs de anonimă
lăsat în trupul meu cu pruncul nou-născut-
din şoapta ta căci concepui o nouă rimă.
Voi aştepta stingher să mă iubeşti în noapte.
RăspundețiȘtergereÎn febra anilor necopţi ascuns-am şoapte,
Ce îţi şoptesc fierbinte de iubire,
Ca o romanţă necântată dar repetată în neştire.
Îmi place !
m-ai cotropit, anonimule
RăspundețiȘtergeremulţumesc pentru versuri
şi mie îmi placi!