O umbră de iluzie venii
cu mugurii plesniţi în miez de vară,
în firea-mi primăvara să învii,
s-aşterni în patul rece limbi de pară.
Mă dizolvai cu spuma din cuvânt
în şoaptele-ţi brodate cu jăratic,
polen de vrajă spulberai în cânt,
păşind grăbit prin veacul meu apatic.
Metafore să ţes peste arsuri
cu ochii tăi, cu gura ta, cu vise...
de geana mea stropită să te-nduri
şi basmele din soarta mea omise.
Captivă-s azi în dor împrumutat-
o Ană într-un zid de ciocolată-
icoană-n suflet- chipul tău pictat
şi nopţi pustii- iluziilor plată.
E dor ce pare -mprumutat, dar nu-i.
RăspundețiȘtergereE vis de toamnă ca fumul de ţigări
Trimis cu-aroma fructei de gutui
Şi-a despărtirii de peronul unei gări.
Îmi place cum visezi, îmi place cum construieşti imaginile .
Îmi place!
îmi place...
RăspundețiȘtergereîmi place când te găsesc aici
îmi place!