Mă frânge un "de ce?" nedumerit
cu stropi măşcaţi pe rama fără poză
privită de un nume împietrit
sculptat într-o petală de mimoză.
Se-aşterne pe arsura din sărut
blestem de dor înmormântat în tină
pentru un vis promis dar dispărut
cu episod jucat după cortină.
Venin turnat din verbul tău nespus
îneacă cer lipsit de curcubeie,
înmormântând speranţa în apus
răpind din şoaptă ultima scânteie.
Cu miezul din suspin să te hrăneşti
săpând tăceri în carnea mea rănită
amurgul cu nesomn să împleteşti
lovind iubirea mea nedumerită.
Nu vreau să tulbur gând de fericire,
RăspundețiȘtergereNu vreau să recreez un munte de iubire,
Sunt cel ce stă în umbră şi nu-l ştim
Sunt cel ce-o să rămână un simplu anonim
Îmi place !
Se-aşterne pe arsura din sărut
blestem de dor înmormântat în tină..
Trăiesti imagini!
mulţumesc, misteriosule
RăspundețiȘtergeredacă aşa ţi-e dorinţa, rămâi "un simplu anonim"