* urme şterse

Zădarnic cauţi, a cules ninsoarea
acele două urme-mbrăţişate
când boarea nopţii a schimbat culoarea
ispitelor în vene furişate.

Adolescenţi la prima întâlnire
întârziaţi cu nişte zeci de toamne
verificăm în DEX ce e "iubire",
dar... pe de rost ştiam cândva, o, Doamne!

Prea complicată-i este tălmăcirea,
sau paşii am pierdut prin labirinte,
dar a zâmbit şireată fericirea
şi orizontu-n urmă-a tras cuminte.

Nu mai vorbim, cuvintele înşală,
ştim să zburăm deacum numai în vise-
pe frunte-mi pui cunună de vestală,
pe umeri- primăverile ucise.

Dar două urme şterse de ninsoare,
au fost, (sau ne-au părut) îmbrăţişate-
pun pe destin o pată de culoare,
dulci amintiri prin rime furişate.