Aşa şi vei rămâne
enigmă din vocale
cu puncte de suspensii
pe visul obosit,
eu te-oi chema cu roua
turnată pe petale,
ştiu, mă-i lăsa în iarnă
în verdele cosit.
Nu te acuz, ştiu taina
căderii din orbită,
o încercasem toamna
când bruma-ntârzia,
azi bandajez cu rime
furtuna mea rănită,
iar tu rămâi acelaşi
fior ce mă-ncălzea.
Şi-n nopţi fără duminici
îţi voi trimite semne,
în larma din tăcerea-ţi
chemări voi auzi,
voi amăgi splendoarea
prelinsă prin arene
şi voi şopti pe gura-ţi
cu gura mea..
(si-si)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu