* inocenţă

Atâtea seri iluzia albastră
pe-aceeaşi pânză ambii desenam
până la zori, prin ciobul din fereastră-
ba-n chip de pradă... ba sfios vânam.

De-atâtea ori de febra-ţi pătimaşă
în miez de faur, ah, mă sufocam
ca-n maiul jun, în verdea lui cămaşă
cu inocenţă soarta îmi jucam.

Cu primul tren, la prima ta chemare,
cu-n vis la braţ, în urmă fără punţi,
prin şoapta ta de "ultimă-ncercare"
lângă pustui-mi arşiţa să-nfrunţi.

Dar la peron prin sticla sinilie-
o siluietă prinsă de-al tău braţ...
Sub talpa mea speranţa de hârtie
cuprinsă-n pară, firea mea- în lanţ.

Fără aripi, în liberă cădere,
cu geana udă, rima în suspin
şi-al tău sărut pe gura-mi azi e fiere,
dezmierdul tău- azi cupă cu venin.