joi, 10 martie 2011

* inocenţă


Atâtea seri iluzia albastră
pe-aceeaşi pânză ambii desenam
până la zori, prin ciobul din fereastră-
ba-n chip de pradă... ba sfios vânam.

De-atâtea ori de febra-ţi pătimaşă
în miez de faur, ah, mă sufocam
ca-n maiul jun, în verdea lui cămaşă
cu inocenţă soarta îmi jucam.

Cu primul tren, la prima ta chemare,
cu-n vis la braţ, în urmă fără punţi,
prin şoapta ta de "ultimă-ncercare"
lângă pustui-mi arşiţa să-nfrunţi.

Dar la peron prin sticla sinilie-
o siluietă prinsă de-al tău braţ...
Sub talpa mea speranţa de hârtie
cuprinsă-n pară, firea mea- în lanţ.

Fără aripi, în liberă cădere,
cu geana udă, rima în suspin
şi-al tău sărut pe gura-mi azi e fiere,
dezmierdul tău- azi cupă cu venin.

2 comentarii:

  1. "cu-n vis la braţ, în urmă fără punţi"...superb! Si nu numai acest vers...

    RăspundețiȘtergere
  2. nu se poate sa scrii atat de frumos, este primul blog pus la bookmarks. Cu toate ca nu am starea necesara sa pot trai cu adevarat aceste versuri nu ma pot opri din citit. Felicitari, ai un talent adevarat in ale cuvantului.

    RăspundețiȘtergere