marți, 1 noiembrie 2011

* toamnă-n gânduri


Nor de gânduri desfrunzite
smulge zborul din aripi,
leagă visele cosite,
prinde fluturii în ghimpi,

pradă cântul din vocale,
mă hrăneşte cu minciuni,
mă culege din petale,
mă despoaie de minuni,

orizontul împleteşte
în cununi de nenoroc,
peste şoapta mea loveşte
s-o îngrop fără soroc,

ca pe-o umbră de chemare
înghiţită-n nerăspuns
mă destramă a uitare
lunecată spre apus...




2 comentarii:

  1. Îmi place


    Stropi reci de ploaie-n toamnă mă lovesc,
    Îmi amintesc că încă mai respir
    Uitarea e o boală, eu nu mă-mbolnăvesc
    Iar lacrimile curg, de parcă-s fără şir

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut, Anonimule...
    toamna ta e udă de tot
    dar transmite un grăunte de optimism
    prin NEuitare

    RăspundețiȘtergere