Din geamăt smulg silabe pătimaşe
să te încănţi uimit, să mă admiri,
să înfloreşti pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri.
Suspină însă rima suspendată
de promoroaca-n nepăsarea ta
şi mai ucid un cânt născut de şoaptă
ca pruncul zămeslit fără de stea.
Trag orizontul mut peste sprinceană,
mă-mpac cu calendarul subţiat,
pun frunză de pătlagină pe rană,
mă iau de piept cu dorul înviat.
Şi mă cobor la capătul de vise,
mă învelesc cu giulgiul de minciuni,
pe raft pun fericirile omise
să-ncep speranţe noi de la o luni,
c-o să auzi silaba-mi pătimaşă,
ai să te-ncânţi uimit, ai să admiri,
vei înflori pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu