valsul zilei se piteşte-n geamul ud,
mă ascund în gară de blestemul sorţii,
ambalez în ritm şi rimă gândul nud.
Fericirea-nfăş în giulgiul de mătase,
vame pun la uşi, la porţi şi la cărări,
pleoapa culc peste dorinţe nesfioase
împletind în păr cunună din uitări.
Mă alin cu umbra şoaptelor topite
din ecoul consumat în primăveri
când fiori înmugureau pe vis, iubite,
într-o eră fără mâine, fără ieri.
Strâng în palme praful clipei scuturate
şi cenuşa calendarului finit
să le-aştern pe rana bolţii-nsingurate
pentru cânt curmat şi basm neâmplinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu