luni, 27 iunie 2011

* Strigăt!


Un strigăt obosit deatâta dor
a îngheţat pe geana disperării
înlăţuit de şoaptele ce dor
surpate în abisul neuitării.
***
...În ziua când sosii te-am petrecut,
alăturea, erai deacum departe,
în luptă fără armă, fără scut
să mă arunc cu nopţile deşarte.

Speranţe dezghiocam în aşternut
şi sărutam blestemul de pe buze
împăturind un veac la doi, trecut,
lăsat la coş de tine, fără scuze...
***
Cu pozele nerupte în album
pictând un zâmbet fals pentru vecine
culeg cu tâmpla clipele: bum-bum...
în casa noastră- leagăn de suspine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu