Te-ai supăra vre-o dată
Că roza e cu spini,
Că ceru-ți plouă fruntea
Și ochii tăi senini,
Că vântu-ți fură taina
Cuvântului rostit,
Că noaptea-n pânză neagră
De giulgi te-a dichisit?
Iubite, eu sunt floare,
Sunt ploaie și sunt vânt,
Sunt noapte fără lună
Și taină din cuvânt.
Mi-s spinii nerăbdare
Sub brațu-ți să mă frâng,
Să mă aștern petală,
Nu armă să te-nfrâng.
Aș vrea să-ți fiu eu lună
RăspundețiȘtergereȘi stele , nori si noapte
Să te îmbrățișez ca giulgi,
Să te îmbrac cu șoapte.
Mi-e grea distanța
Și dorul mă înfrâmge
Petala-mi te imbracă
Iar dorul..dorul te cuprinde
încântată
RăspundețiȘtergere