marți, 7 noiembrie 2017

Supărare

Te-ai supăra vre-o dată
Că roza e cu spini,
Că ceru-ți plouă fruntea
Și ochii tăi senini,
Că vântu-ți fură taina
Cuvântului rostit,
Că noaptea-n pânză neagră
De giulgi te-a dichisit?

Iubite, eu sunt floare,
Sunt ploaie și sunt vânt,
Sunt noapte fără lună
Și taină din cuvânt.
Mi-s spinii nerăbdare
Sub brațu-ți să mă frâng,
Să mă aștern petală,
Nu armă să te-nfrâng.

2 comentarii:

  1. Aș vrea să-ți fiu eu lună
    Și stele , nori si noapte
    Să te îmbrățișez ca giulgi,
    Să te îmbrac cu șoapte.
    Mi-e grea distanța
    Și dorul mă înfrâmge
    Petala-mi te imbracă
    Iar dorul..dorul te cuprinde

    RăspundețiȘtergere