luni, 4 septembrie 2017

Zbuciumul visului

E zbucium între tâmple,
suspin și căutare:
apropierea frige
iar depărtarea doare
și nicăieri nu-i pace
în lupta mea cu sine
câci compunând destinul
eu te-am ales pe tine.

Ești cântec și refrenul
în visul meu pulsează,
trădând îndemnul nopții
pe șoapta ta stau trează
și caut printre stele
echivalentul astru
în care cu chirie
stă visul meu albastru.

Tot zbucium între tâmple
un semn de întrebare:
ești tu sau poate altul
m-aruncă în visare?
și vine să-mi răpească
din dor, ce-i pentru tine,
fiorii să se-agite,
silaba să-mi suspine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu